Pe vremuri aveam balconul plin de conserve pentru iarna. Murături, celebrele gogonele, gogoşari în oţet, gogoşari umpluţi cu varză tocată, castraveciori, zarzavat, compoturi, gemuri, dulceţuri, bulion, zacuscă şi evident butoiul cu varză.
Era lege. Toată lumea avea aşa ceva, dacă nu aveai balconul plin de astea, însemna că nu eşti om gospodar. Dacă la Crăciun puneai şi un borcan cu carne prăjită în untura porcului proaspăt tăiat, eventual fix în faţa blocului, ca să vadă vecinii, erai un fel de guru printre locatari. Desigur, se putea continua cu afumatul şuncii într-un butoi, tot undeva in jurul blocului, dar asta e drept că se intâmpla mai rar. Deh, nu tuturor le place afumătura.
E adevărat că iarna nu prea aveai de unde lua aşa ceva şi era cam musai să-ţi faci aprovizionarea de cu toamnă. Iernile erau mai grele şi erau mai uşor de trecut cu cămara plină.