Recunosc nu sunt un om bisericos. Mai intru din cand in cand sa aprind o lumanare, merg de regula la deniile de Paste si la Inviere, la nunti, botezuri, inmormantari, da’ cam atat.
De cateva luni Sonia ma roaga sa mergem duminica dimineata la slujba. Am cotit-o cat am putut, da’ sambata seara n-am mai scapat si i-am promis ca mergem a doua zi. Dimineata copilul m-a trezit la 7.00 “hai mami!”. Nu va spun cat imi era de somn si cu as fi dormit inca vreo doua ore, cel putin. I-am spus sa se mai culce putin ca-i prea devreme si ca o trezesc eu, sa stea fara grija si am adormit din nou.
La 8.30 m-a trezit tot ea aproape plangand, ca sa ma trezesc odata, ca ea pierde slujba. N-am mai avut nici o scapare si in 30 de minute ieseam pe usa, eu si copilul (n-a mai vrut nimeni sa mearga).
Tocmai am terminat de recitit Elevul Dima dintr-a saptea. Nu radeti, ca Nichita Stanescu a citit-o de sapte ori. 😀