I-a spus de multe ori ca o lasa, dar nu indrazneste sa faca inca pasul decisiv. Il mai tin multe langa ea, sau cel putin asa ii place lui sa creada. Adevarul este intre: nu au cum sa se desparat acum si nu gaseste un motiv serios ca sa o lase.
Nu are cum sa o lase pentru ca este cu ea de 25 de ani. Ce-ar spune lumea, daca el ar fi parasit-o pur si simplu intr-o zi? A, lui nu-i pasa de lume deci asta cu gura lumii n-ar trebui luata in calcul. Apropierea ei nu-i face bine. Oamenii din jurul lui nu o pot suferi. Mama lui ii spune proape zilnic sa o lase. Femeia nu s-a obisnuit cu ea nici dupa atata amar de vreme.
O singura data isi facuse bagajul si isi luase chiar si o inlocuitoare pentru ea. Isi pregatise si un loc unde sa stea fara ea in primele zile de dupa despartire si apoi va vedea ce-i de facut in continuare. Viata ar trebui sa fie mai frumoasa fara ea, asa ii spusese lui lumea. Ah, iar lumea. Macar daca ar fi sigur ca hotararea asta e doar a lui si nu-i influentata de lume. Nu, nu era hotararea lui. Si n-a mai avut atunci puterea s-o lase. Si-a desfacut bagajul, a gonit inlocuitoarea si-a ramas impreuna cu ea, vechea lui iubita. Motivul parasirii ei n-a fost destul de convingator.
Dar pana cand? Se simte din ce in ce mai rau, mai ales din cauza nehotararii asteia. De ce s-o lase daca i-a fost alaturi la bine si la greu? Ce daca ea in ultimul timp a inceput sa poarte haine hidoase? El o regaseste de fiecare data mai apetisanta.
Eu zic ca daca totusi se framata asa, a inceput sa inteleaga ca nu mai e ce-a fost intre ei, s-a mai pierdut din increderea oarba pe care o auveau unul in altul la inceputuri, acum isi poate imagina macar ca ar putea trai fara ea. Ar fi cazul sa-i zica: “Am fost cu tine in tot acest timp dar iubirea mea s-a terminat acum. Adio!” Am convingerea ca va avea forta sa-i spuna, verde in fata, asta intr-o zi. Astept….
Personajele acestei povesti sunt: sotul meu si tigara. 😀
Deh, maică, bărbații ăștia… Sper că nu-l lași să fumeze în BUCĂTĂRIE!
ba, ma lasi! regret ca la ultimul paragraf mi-am aruncat ochii pe sfarsit. postarea asta e cea mai tare din tot ce-ai scris!
Nina, sa o paraseasca pentru ca desi e “fidea” e parsiva.Si eu am fost impreuna cu una d-asta vreo 17 ani si am avut puterea sa-i spun verde in fata “ADIO”. Nu am mai vazut-o de vreo 8 luni si nu-i duc lipsa
Si eu cunosc multi care nu prea vor sa se lase. Stiu ca fac rau, dar continua, simt o anume nevoie. E mai greu la inceput, dupa e mai ok. Puteam sa jur ca e o poveste siropoasa pana la faza cu tigarea:))
@Tanti Jeni- in bucatarie dragostea asta e interzisa 🙂
@Ioana- multumesc frumos!
@Nicu- pai daca ar fi dupa mine ar fi simplu, da’ e dupa el.Felicitari pentru perseverenta!
@Malve – si mai rau e cand zic ca ei pot sa se lase oricand dar nu vor. Asa o fi?
Fete veniti la noi mama s-a lasat aici deci ….cand o vedea cat costa un pachet de tigari aici sigur se lasa 🙂
@Cristina- hahahah, noi cand am fost 3 saptamani in Spania si-a luat Sorin de acasa 3 cartuse de tigari. 😀 Deci poate doar sa stam cativa ani la voi…
De obicei au tentatia si nu se pot opri. Tine un timp si dupa iar. Trebuie sa ai prea multa vointa
mujer, asta-i legatura trainica…25 de ani, mai mult decat cu …:)
trebuie sa studieza bine terenul inainte si, daca reuseste, sa ne spui si noua 😀
@Malve- eu ce zic ca-ti trebuie o motivatie puternica…
@Coana zoitzica- va spui, va spui 🙂
Eu i-am zis adio dupa 3 ani si de atunci nici nu-mi mai trebuie. Deci nu ma compar, asa ca la el trebuie sa fie mai greu.
@Ada- Ar trebui sa-i fie mai usor, ca in 25 de ani pasinea trece. 😀
Io odata, intr-un moment de luciditate, am vazut fumatul ca o forma de regres confortabil – simtind ca tigara e de fapt un substitut pentru sanul matern. Stiu ca nu suna macho, dar cred ca de fapt, cand fumăm, apelăm inconstient la trucul asta. In momentul de care spuneam, chiar eram stresat si simteam anxietatea la orizont (daca nu cumva partial se instalase). Fumam si-mi contemplam gestul (imi dadeam seama ca e un substitut, pentru ca faceam asta in loc sa fac ce trebuia sa fac) si contemplandu-mi mecanismul interior, mi-am dat seama ca avea legatura cu copilul din mine, care avea nevoie de senzatia de protectie in acel moment (fumatul imi permitea s-o obtin virtual). In concluzie, nu mai apelezi la fumat daca relaxarea iti vine din alta parte.
Probabil ca fumatul e un fenomen mai complex: uneori fumezi cu placere si te reconforteaza pentru ca pe undeva, fara sa ne gandim direct la asta, in acel moment ne conectam la “ceilalti” (virtual) prin intermediul celor care, ca si noi, aplica acelasi ritual si cu care, in felul asta – fumand – avem ceva in comun. Fumatul, in cazul asta, are, clar, o valoare sociala (ne conecteaza, in sinea noastra, la ceilalti). Asta nu exclude insa prima situatie de care am pomenit.:) E mai degraba o forma compusa. Asa cred.
Iata, cu fumatul…
Acum imi dau seama de un lucru: observi ca ai asociat fumatul cu o femeie?:)
@whole lotta love – multumesc pentru momentul de sinceritate. 🙂
Da, am observat…
observasesi, nina?
@ioana- 🙂
Lasa-l sa fumeze. Il apara de multe belele in viata fumatul (chiar daca pare altfel). E modul lui de “evadare” din lupta cu lumea. Daca nu ar aprinde o tigara, ar face ulcer suparandu-se din rahaturi.
Rau cu rau, dar mai rau fara rau.
In sfarsit, e vorba de alegeri.
@darael- tu vei fi prietenul lui bun dupa ce va citi raspunsul asta. 🙂
nina, banii aia de ii arunca pe geam mai bine i-ar strange undeva pentru fete, asta una si a doua: sa-l fereasca Doamne Doamne de boala aia numita “cancer pulmonar”. Stiu ca sunt prapastios si ca n-o sa fiu best-friend dar …
@Mihai- tu crezi ca noi n-u i-am pus asa problema? 😀
sunt convins ca da. din pacate fara “succesuri” bag seama. Eu am ramas socat (asta e cuvantul) de la o “faza”: fostul meu sef fuma doi pacheti de tigari pe zi. Intr-o zi i s-a diagnosticat cancer pulmonar. A mai trait stii cat ? fix 11 luni, in acest timp facand 5 operatii. Tristetea asta de poveste o repet tuturor, inclusiv celor care nu vor s-o asculte, poate invata cineva ceva din ea…
… crez’ ca nu 🙁
@Mihai- trista poveste, eu nici nu vreau sa ma gandesc…
Sa-i spui noului meu prieten ca orice prietenie trebuie udata cu o palinca de pere langa un platou cu frigarui. Asta in timp ce doamnele papa inghetata, of course 😉
@Darael- s-a facut! 🙂