Pentru ca mi s-a stricat calculatorul acasa, nu mai pot sa va arat desene. Ele insa sunt. 😀
Pana se repara si voi putea scrie ceva acasa, sa va povestesc despre o seara obisnuita in familie dupa o zi petrecuta la un job decent. Nu va asteptati la cine stie ce ca am zis obisnuita.
Daca-i un job decent, pentru care ti-ai tocit coatele pe bancile scolilor, te solicita doar pe parcursul zilei si iti mai ramane timp sa treci in viteza in drumul spre casa pe la minimarket, sa iei cate ceva proaspat pentru cina cu familia. Aceasta din urma formata in cazul nostru din mama, tata si doua fetite de 10 ani.
Odata ajunsa acasa in fata ta se dezvaluie raiul pe care cu truda ti l-ai amenajat, transformat peste zi fara prea mult efort in iad, de copiii pe care ai vrut sa-i educi perfect din punctul tau de vedere si ei au iesit perfecti din punctul lor de vedere. Citeste mai departe
one big happy family 🙂 !
@Nicu- hai bre ca nu-i asa big. 😀
offf, Nino… Ce să-ți fac dacă nu ți-a plăcut cartea?
@Cristian- ma gandesc din ce in ce mai mult la asta. 😀
Se vede ca Sonia e surioara zapacita! 😀 Dar e dulce rau!
@Ada- are si Iulia niste momente…. Ieri alalataieri ma intreba daca pot sa o las sa-si vada si ea de viata ei. 😀
Sunt minunate fetele tale,eu cred ca ar trebui sa le pastram toate perlele astea pe care le emit ei,mi-am propus,dar nu am reusit intotdeauna.Ai mei sunt apropiati de varsta fetelor tale ,cateodata ma sperie judecatile emise de domniile lor spuse cu atata candoare dar care imi dau insomnii,caut solutii mereu ca sa pot tine pasul, sa nu fiu luata prin surprindere de ideile lor “geniale”.
@ionescum- tre sa tinem pasul neaparat. 😀
si eu incec sa le strang cumva “perlele”. Poate facem un blog comun, unde sa vina lumea cu perle spuse de proprii copii.
@Nina,hai ca m-am ‘nervat rau azi.Crezi ca putem porni o campanie de sensibilizare a maselor impotriva violentei gratuite asupra copiilor altora?Acum cand mi-am luat copiii de la cursurile scolii de vara,am mai ramas putin in parc;un bunic a venit sa -i “explice” unui alt copil ca nu ebine sa fie violent ca o va pati rau(in timp ce-i explica “normal” i-a aplicat si o corectie fizica) am ripostat si era s-o iau si eu ,doar cand am spus ca apelez la politie s-a calmat acel “domn” si a disparut din zona(pe bune chemam politia ,ca nu stiu multe).Conflictele intre copii sunt doar de moment,unii dntre noi uita asta si se erijeaza in aparatorul propriului copil cu riscul de ai omori pa ceilalti,pe principiul ca mai bine plange mama celuilalt .
@Ionescum – Uof… Omul ala a trait oare degeaba? Cum sa determine copilul sa nu mai fie violent, prin propria lui violenta. Imi pare rau de ce ai patit. Trebuiesc luate masura impotriva astora. Zau!
nina, tu esti ca in reclama aia cu… nu mai stiu… plec la masa, vin acasa, cad mormanele de vase, si mi-s rufele la soare si copii n-au mancare
@ioana- da, sa stii ca io is. 🙂
“copiii pe care ai vrut sa-i educi perfect din punctul tau de vedere si ei au iesit perfecti din punctul lor de vedere”
– geniala fraza! :))
si daca n-au iesit asa cum ati vrut voi, nu inseamna ca nu v-ati pus tot sufletul
@copila blonda- Nu m-am impacat cu gandul ca au iesit cum au vrut ei. Eu tot mai sper sa se repare. 🙂
ai carte ai parte… oare chiar asa sa fie?
@stelian- daca pana si copiii cred asta, ar tebui ca noi sa fim convinsi. 🙂
[…] Seara unei mame obişnuite […]
Ah, sa nu ajungi la perioada in care copii tai nu se mai vad nici ei perfecti si cad in depresii ca nu arata nu stiu cum, nu au nu stiu ce haine, nu au nu stiu ce inaltime :-B
@alle- nuuuuu, nu vreau sa ajung acolo, o sa sarim etape sper 🙂
Bine ai venit!
[…] Seara unei mame obişnuite […]