De cateva zile merg in fiecare seara la spitalul Obregia, unde am internat un unchi si o matusa. Sot si sotie. Poveste trista, nu detaliem.
Aseara am ajuns acolo in jur de opt si jumatate. In salonul in care sunt internati ai mei, mai sunt inca 4 oameni, mai tieneri sau mai batrani, fiecare cu probleme foarte grave.
Ce vreau sa va povestesc este legat de o doamna, sa zicem ca in jur de 50 de ani, care a trecut in urma cu 10 zile printr-o interventie chirurgicala destul de complicata la cap. Doamna este ingrijita zi si noapte de fata ei, care are grija nu numai de mama sa, ci de ceilalti bolnavi din salon care nu au insotitor permanent.
Fata este foarte optimista. Le da tuturor incredere ca se vor face bine, ca lucrurile vor reintra pe fagasul normal in scurt timp. Oamenii aia stau si se uita la ea, o asculta si zambesc. Oameni care nu pot lega inca doua cuvinte pentru ca sunt toti operati la cap, zambesc la incurajarile ei. Aseara s-a dus langa o batrana singura din salon, i-a luat mama moale in mana ei si a strigat tare: “Mamaie daca simti ca te faci bine strange-ma tare de mana.” Am vazut cu totii cum batrana si-a miscat mana si a strans cu o forta de care nimeni nu o credea in stare. Fata a zambit si i-a spus “Bravo mamaie, asa te vreau!” Fata batranei ne-a aratat o schita de zambet si apoi s-a relaxat. A adormit multumita ca cineva i-a dat putere si speranta.
Mama fetei despre care vorbesc, a facut progrese foarte mari de la operatie pana in prezent. Cand am iesit aseara din salon, femeia asta a strigat aproape dupa mine: “Nu va suparati, cam cat sa coste o bluza ca a dumneavoastra, ca-i foarte frumoasa?”
Pentru moment m-am blocat si n-am stiut ce sa-i raspund. Sa-i spun asa pur si simplu o suma? I-am spus, pentru ca se uita in ochii mei si astepta raspuns: ” Cred ca doua-trei sute de mii.” Mi-a zambit si a zis: “Multumesc, sa stiti ca se merita!” 🙂
Azi ma duc la conferinta Optimism 2009. As vrea sa aduc vorba despre optimismul insuflat oamenilor in convalescenta.
Ma gandesc serios ca diseara sa-i duc doamnei in cauza, bluza care i-a placut asa de mult.
Si eu as face la fel Nina. Du-i bluza. Sa ne povestesti cum a fost la conf. Enjoy!
@roxoxox- O duc, o duc.
O sa va povestesc de optimisti.Sunt unii, nu-i stim noi. 😀
Doamna este asa.
Dar tu, cum esti ?
@darael- Tu cu crezi ca sunt? 🙂
crezi ca doamna asta este optimista… pentru ca asa a fost si va fi intotdeauna? ca e “de la ea”? sau ca asa cum ai tu familia care iti da sens si putere sa fii optimista… are si ea un punct de sprijin si referinta? pentru ca da, conteaza sa avem oameni optimisti, dar conteaza si cei care dau putere optmistilor sa fie asa.
…@ everybody- s-ar putea sa fie o optimista incurabila dar la fel de bine ceilalti sunt un punct de sprijin pentru ea,important e ca le da speranta celorlalti care arata cat de mult au nevoie de asta;poate fi o timida si-o introvertita care doar asa poate darui preaplinul sufletului ei asa cum la fel de bine poate avea un har in a -i ajuta pe ceilalti.Nu are importanta ce are ci cum daruieste ce are.
Pentru mine optimismul este medicamentul universl in orice boala si fara a vrea sa par extraterestra si laudaroasa,pe mine optimismul meu sau al celor din jurul meu m-a scos de cele mai multe ori din durere de orice fel si din problemele de orice fel.Asa ca….toata admiratia mea femeii aceleia si sa sti ca si eu tot asa as face,i-as darui bluza.
@ioana- cum spui si tu nu conteaza din ce cauza face asta, important este ca o face. 🙂
@ionescum- Exact. Degeaba esti tu optimist daca cei din jur te descurajeaza continuu.
@ana- Si mie mi se intampla ca optimismul in situatii limita sa-mi dea puterea sa trec mai departe. Ii dau bluza, e clara treaba. 🙂
nu am spus nicidecum ca ar fi sau nu o cauza. daca ar fi fost pesimista sunt sigura ca nu i-ar fi descurajat pe oamenii aceia, asa ca nici reciproca nu este valabila. exista si oameni optimisti dar egoisti, insa nu asta e discutia. eu te-am intrebat efectiv ce crezi… daca ar putea fi optimista fara a avea ea insasi “ajutor” si daca in principiu un om poate fi asa pur si simplu, sau daca pana la urma conteaza sa existe cineva care sa dea acest imbold… nu are a face cu o “cauza”.
@ioana- oamenii sunt optimisti cateodata pentru ca nu au de ales,pentru ca nu-si permit sa fie altfel ca sa nu piarda si bruma morala,mentala sau materiala care le-a ramas,pentru ca nu vor sa se predea,e inconstienta sau indarjire,asta poti afla doar cand ti-a ramas doar o carte,e ca ruleta ruseasca aproape
ionescu, si asta e tot alta dicutie, si nina si eu ne referim la un optimism pozitiv, ca o roseata in obraji datorata sanatatii, nu febrei. eu voiam sa stiu daca poate exista un asmenea optimism fara sa fie sustinut. asa, cate un sisif mai mult sau mai putin fortat, exista in fiecare din noi.
@Ioana- exista. De obicei cand esti entuziasmat, de un proiect de exemplu, esti optimist. Optimismul inseamna incredere si exista oameni care cred in ei mai presus de orice. Cu siguranta ca putem insufla optimismul celor din jur si astfel sa le dam cumva incredere in ei, doar prin prisma faptului ca cineva important pe care ei il respecta, crede in ei.
Revenind la subiectul meu un om sanatos langa tine atunci cand esti pe un pat de spital si nu te poti misca este foarte important pentru tine.
@ionescum- daca omul reuseste sa se mobilizeze atunci si reuseste sa priveasca lucrurile optimist, va reusi apoi mult mai usor in tot ce isi propune. Insa nu toti au sansa ca viata sa-i incerce devreme. 🙂
si pot sa pun pariu ca fata “ta” n-a fost nici la cursuri de yoga sau de dezvoltare-personala …
@mihai – ai castiga pariul daca l-ai pune. Azi zicea cineva ca optimismul este in noi, ne nastem cu el sau nu. Unora norocosi le mai este insuflat de altii, insa n-au toti noroc. 🙁
optimismul se gaseste undeva si se dezvolta intr-un fel. Tine mult de mediul in care traim.
[…] rest, foarte faină partea de socializare cu Buddha, Idaho, Pyuric, Anca, Nina, Raluxa, Andrei Crivăţ, Sorin, Claudia, David, Elena, Andu, Tembe, […]
@sorin- cred cu tarie ca exista optimism si in triburile de nomazi din Mongolia. Depinde desigur la e te raportezi, ce planuri ai. 🙂
[…] am alte scrieri cu mai mult sau mai putine ponturi legate de subiect la Copila Blonda, Sorin Rusi, Toane sau Buddha. Andrei KIP IN TACI You can follow any responses to this entry through the RSS […]
Bolnav de cancer la 24 de ani
Mă numesc Magyara Rudolf Leonard, am 24 de ani şi bani prea puţini pentru a-mi permite medicamentele necesare tratării afecţiunilor de care sufăr. Nu am pe nimeni, am crescut, de la un an, în mai multe case de copii din Sibiu, iar de la 18 ani sunt pe drumuri. Acum dorm la un adăpost de noapte din Sibiu şi nu pot munci pentru că medicii mi-au interzis efortul fizic. Sufăr de ciroză hepatică, ulcer, leucemie şi scolioză toracică şi am nevoie, lunar, de medicamente în valoare de aproape cinci milioane de lei pentru a putea urma tratamentul prescris de medici. Mă adresez oamenilor cu suflet şi credinţă în Dumnezeu să mă ajute pentru a putea continua acest tratament. Cei care doresc, mă pot ajuta cu mici donaţii în contul deschis la BCR RO36RNCB0231088855520001 (lei).
Vă rog ajutaţi-mă dacă nu pot să mor.
E-mail: rudolfleonard@yahoo.com
Telefon: 0757205495
Vă mulţumesc anticipat.
Boală, disperare, durere, neajutorare şi câte sinonime ar putea descrie situaţia acestui om. În jurul nostru în fiecare zi mor oameni. Mor sau trăiesc cu o frică teribilă de moarte din cauza indiferenţei noastre. În fiecare zi semenii noştri duc poveri grele în sufletele lor. Cine dintre noi este gata să întindă o mână de ajutor???
Nu pot să ajut acest om financiar, dar vreau prin acest anunţ să sesizez pe cei care nu stau cu mâna întinsă şi pot să pună ceva deoparte ca să contribuie la această nevoie. Dumnezeu spune că: religiunea curată şi neîntinată înaintea Lui constă în cercetarea văduvelor şi orfanilor în necazurile lor. (Iacov 1). Tu ce faci în acest sens. Contribuie şi tu la salvarea lui Rudolf. Am aflat despre situaţia lui de la el, când a lăsat mesajul de mai sus într-un comentariu pe acest blog. Trimite acest mesaj tuturor celor care ar putea să dea o mână de ajutor.