Month: June 2009

Ultima zi la Bookfest

Ieri am fost la Bookfest aproape de ora  inchiderii. Va zic, in caz ca nu stiati deja, ca ziua inchiderii e cea mai indicata zi pentru a vizita expozitia de carti si mai ales pentru a-ti lua acasa lectura suficienta, cat sa-ti ajunga pana la urmatoarea editie. Asta in caz ca nu este vreo lansare de la care nu vrei sa lipsesti, in zilele precedente. 😀

Eu am plecat de acasa cu cateva titluri de carti in cap. Printre ele si Toti oamenii sunt muritori de Simone de Beauvoar. Am cautat-o si am gasit-o pana la urma la standul cu cartile scoase de Cotidianul. De fapt n-am gasit-o eu, ca mie imi fug ochii si nu gasesc decat foarte rar ceva ce caut, intr-o multime de carti. A gasit-o Carmen, prietena mea care are inca privirea agera.  🙂

Cand am vrut s-o platesc, am aflat cu parere de rau ca, din pacate cartea nu era de vanzare, era doar expusa  in biblioteca, pentru ca facea parte din Colectia Cotidianul. In clipa in care domnisoara de la stand mi-a spus treaba asta, probabil ca am facut asa o fata si am avut asa o privire, incat mi-a spus cu cea mai suava voce posibila: “N-am voie sa vand aceasta carte, daca insa o doriti, v-o pot face cadou, dar n-am voie sa o vand.” OMG  🙂

Continue reading Ultima zi la Bookfest

Doua zile de jurnal

Mentinez ca am acceptul copilului sa scriu acest post.

Sonia are un jurnal, in care scrie din cand in cand cu ce-si mai petrece timpul, desi a aflat de la nu stiu cine, ca in jurnal nu trebuie sa scrii ce ti se intampla, ci ce-ti doresti tu si nu vrei ca ceilalti sa afle. Ea zice ca  tot ce-si doreste ne spune, ca asa a observat ca i se implinesc dorintele mai repede. 😀

 Nimeni nu citeste ce scrie ea acolo, nici macar Iulia, insa ea nu ne interzice sa-l citim, zice ca e ca o poveste in care personajele sunt reale. Jurnalul l-a luat, cum era si normal cu ea la tara la bunici. Aici era tot timpul lasat in fata mea pe masa, insa nu ma tenta sa-l citesc, mai ales ca scrie atat de urat (caietul nu are paginile liniate si ea scrie stramb) incat cu greu as intelege ce-a vrut sa spuna.

Continue reading Doua zile de jurnal

Deja mi-e dor

Pentru ca a inceput vacanta mare, am dus fetele la tara la bunici. Le-am zis ca le las doua luni, ceea ce nu-i adevarat, da’ eu nu le-am mintit, doar ca ma vor chema ele mai devreme. Asa sper. 🙂

Au trecut abia doua zile si deja mi-e dor de ele. Stiti ca-i o expresie: ” Fara copii casa parca-i goala”? E super-adevarata vorba asta. E goala, tacuta, plictisitoare si nasoala. Tre’ sa-mi gasesc urgent o ocupatie  ca altfel o iau razna. Noroc ca luni incep serviciul. Acum o saptamana nu m-as fi asteptat de la mine sa gandesc asa.

Ele se simt minunat la bunici, doar ca ieri m-au sunat sa-mi spuna sa le trimit o piscina, ca-i garla cam departe (10 minute) si mamai nu vrea sa stea toata ziua pe malul raului. 😀

Continue reading Deja mi-e dor

Mi-am spart nasul

Nu glumesc! 🙁

Ma doare rau de tot. Nici macar nu pot sa ating locul.

Ieri ma apucase harnicia si gospodaream prin casa. Sa nu faceti asta niciodata, ca dauneaza grav sanatatii. 😀  Cum saptamana trecuta a cumparat sotul o placa de plastic care ajuta la impachetat tricouri, m-am hotarat sa-mi reamenajez sifonierul.

Am scos toate hainele din el si dai si impacheteaza, sorteaza, arunca… Sunt asa de incantata de placa asta de plastic, incat daca ma chemati, vin sa va impachetez frumos toate  tricourile si camasile. 😀

Cand treaba a fost 99% terminata, adica mai aveam doar sa le iau din pat, teancuri teancuri si sa le pun in sifonier, cineva, un om rau, m-a injurat. Am luat  frumos si cu grija un pachet de tricouri liniar aranjate si cand m-am intors cu fata inspre rafturi, n-am apreciat bine distanta si nasul fiind mai in fata, i-a fu..t una la usa sifonierului, de am zis ca a scos-o din balamale.

Continue reading Mi-am spart nasul

Prima amintire

Prima amintire vine de undeva de foarte departe. Fie ca-ti amintesti ceva de la 2-3 ani, fie ca prima ta amintire dateaza de la 5-6 ani, aceasta prima amintire te-a marcat profund ca si copil. Ti-a ramas in minte pentru ca a insemnat pentru tine ceva major. A declansat un clic, pe care in alte imprejurari nu l-ai fi sesizat, insa asa……

Prima amintire poate fi legata de vocea mamei spunand o poveste. Liiceanu spune ca amintirea lui cea dintai este momentul in care, mama ii citeste pe la 3 ani  povestea Puiul. Il marcheaza, il face sa planga si intelege ca spre deosebire de povestile cu balauri, patania Puiului este foarte reala si apropiata de lumea lui.

Prima mea amintire este de pe la 2 anisori si este legata de Continue reading Prima amintire

17 iunie

1932- s-a nascut Sabin Bălaşa la Dobriceni, Olt (d. 1 aprilie 2008, Bucureşti). Obsesia declarată a vieţii şi a artei lui Sabin Bălaşa a fost să iniţieze o mare renaştere artistică şi culturală.Pe Sabin Bălaşa nu trebuie să-l explici ca să-l simţi, şi abia după ce-l simţi începi să-ţi explici lumea în care ai simţit.

Continue reading 17 iunie

Lacu Sarat sau mostra de turism in Romania

Duminica am fost la Lacu Sarat. “Statiunea” este situata langa Braila pe drumul inspre Slobozia. Nu stiu sa va dau coordonatele mai corect de atat, pentru ca s-a stricat GPS-ul cand i-am dat sa-mi gaseasca adresa. 😀

Am ajuns si fara GPS relativ usor, dupa ce ne-am ratacit, am nimerit intr-o padure si ne-a indrumat apoi, paznicul padurii.

Am lasat masina in parcarea amenajata inainte de Revolutie si am mers pe jos, printre masini parcate pe alei, desi era la intrere un mare semn de interzis,  pana la intrarea pe plaja Lacului Sarat. Am zis plaja? Scuzati, am vrut sa zic un camp usor in panta, cu iarba arsa.

Continue reading Lacu Sarat sau mostra de turism in Romania

Traim oare degeaba?

Cat traieste, omul se zbate sa razbeasca, sa-i fie bine sa aiba ce manca, ce imbraca… Mai vrea si  ceva distractii, casa, masina, concedii etc. Asa si?  La ce ne folosesc pana la urma toate astea? Care e  rostul nostru pe lumea asta, sau mai grav, avem noi oare un anume rost pe lumea asta?

Sunt desigur cativa oameni, care reusesc sa nu fie uitati. Sunt studiati in scoala, sunt celebrii, ii stie toata lumea. Au reusit sa lase ceva omenirii, n-au trait degeaba, vorba aia. Dar chiar si asa, cu ce-s ei mai fericiti acum, cand nu mai sunt, fata de domnul Ionel, de la capul strazii, care a murit acum o saptamana si de care, peste doua generatii nu-si va mai aduce nimeni aminte?

 Cu ce-l ajuta pe Eminescu faptul ca lumea ii invata azi poeziile? Simte cumva acum Brancusi, cand doi tineri se imbratiseaza sub Poarta sarutului? La ce-i folosesc lui Ceausescu acum,  bateriile din aur de la baile casei sale?

Continue reading Traim oare degeaba?

Sfarsit de an scolar

Nu stiu cati dintre voi, simt ca se mai termina un an de scoala.  Eu simt la dublu. 🙂 Ieri s-au predat cartile, s-au incheiat si mediile (evident ca Sonia nu a avut carnetul de note la ea). Copiii asteapta vacanta mare, de parca n-ar mai fi fost niciodata in vacanta.

Numai invatatoarea parca nu vrea sa se opreasca. Le da in continuare teme, de parca ar fi in mijlocul semestrului. Au avut de scris pentru azi (ultima zi de scoala, maine e doar serbarea de inchidere) teme imense. 🙁

Imi amintesc ca in ultima zi de scoala, nici nu ma mai imbracam in uniforma. Ne duceam mai mult de forma la scoala, mai mult sa ne luam la revedere de la colegi si de la profesori. Vorbeam despre vacanta, despre ce are de gand fiecare sa faca, unde se va duce, etc.

Continue reading Sfarsit de an scolar

Zi aglomerata, plec in Austria- later edit

Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, mentionez ca nu plec nicaieri.

Doar ca azi, ne intalnim in Viena caffe, toti cei care trec pe aici si au chef de o iesire la aer si la vorba, in strainatate. 😀

Intalnirea a mai avut loc si saptamana trecuta si se vrea a deveni un obicei. Pentru cei curiosi sa stie cum a fost, vedeti poze la Ioana si impresii la Jokerstyle si la Coana Zoitzica.

Cine poate, cine vrea, e asteptat cu mare drag, la un pahar de impresii extra-viruale, ca tot e moda sa li se spuna bloggerilor ” get a life“.

Continue reading Zi aglomerata, plec in Austria- later edit