Mentinez ca am acceptul copilului sa scriu acest post.
Sonia are un jurnal, in care scrie din cand in cand cu ce-si mai petrece timpul, desi a aflat de la nu stiu cine, ca in jurnal nu trebuie sa scrii ce ti se intampla, ci ce-ti doresti tu si nu vrei ca ceilalti sa afle. Ea zice ca tot ce-si doreste ne spune, ca asa a observat ca i se implinesc dorintele mai repede. 😀
Nimeni nu citeste ce scrie ea acolo, nici macar Iulia, insa ea nu ne interzice sa-l citim, zice ca e ca o poveste in care personajele sunt reale. Jurnalul l-a luat, cum era si normal cu ea la tara la bunici. Aici era tot timpul lasat in fata mea pe masa, insa nu ma tenta sa-l citesc, mai ales ca scrie atat de urat (caietul nu are paginile liniate si ea scrie stramb) incat cu greu as intelege ce-a vrut sa spuna.