Imi place viata de la sat,
Mi-e dor de ea,
Dar e plecata azi, poate si maine.
Va reveni cu siguranta intr-o zi,
Sa-mi puna unt cu gem pe paine.
Ma va privi duios ca altadata
Si-mi va fi mama, poate chiar si tata
Ma va aduce iarasi intr-o lume
Ce-a disparut o vreme, s-a ascuns.
Va aparea ca un firesc raspuns
Sa-mi puna iarasi, unt cu gem pe paine.
Povestea poeziei
Acum doua trei- seri, mi-a fost o pofta nebuna de unt cu gem pe paine. 😀 Prima data cand am poftit foarte tare la asa ceva, aveam 8 ani si eram la tara la bunici. Ramasesem in grija unui var mai mare si venise timpul sa mancam. El si-a pus pe o felie de paine proaspata, unt si apoi magiun, iar mie si fratelui meu ne-a servit cate o bucata de mamaliga rece, presarata cu sare. Evident ca a vrut sa faca misto de noi, insa i-am purtat pica pentru momentul ala, toata viata. De atunci am ramas cu o sensibilitate fata de tartina cu unt si gem si cu o ura neretinuta in privinta mamaligii cu sare. 😀
De aici pana la poezie n-a mai fost decat un pas. Ma duc sa-mi pun niste unt cu dulceata pe paine. 🙂
Nina, chiar vrei să mă omori? Pâine cu unt+gem+ o cană de lapte rece e desertul pentru care aș face orice.
Ah, și by the way, poezia e chiar reușită!
@cristian- eu mi-am facut pofta, ma declar multumita 🙂 Cat despre poezie, e o modesta incercare de copil pofticios. 😉
@nina – poftele sunt motorul creației 🙂 Poftele de orice fel 😉
Subscriu si eu, care mare fan ce sunt al combinatiei paine-unt-gem(dulceata)
@cristian- bre eu te cred pe cuvant. Ș)
@nicu- ma intreb ce-ai fi facut daca ai fi fost in locul meu…
Poezia e o latura a ta pe care nu o stiam. Imi place!
Cat despre unt cu gem, combinat cu o cana cu lapte rece… yammy!!! 😀
@nume de cod 29- saru’mana
bună seara! blogul de faţă e printre puţinele scrise inteligent pe care le-am putut descoperi. am citit câteva posturi de dragul stilului in care e scris. mult succes mai departe!
@geronimus- Cuvintele tale inseamna mult!
Multumesc frumos, bine ai venit si te mai astept!