fără toane

Aglomeratie mare in dimineata aceea mohorata, de toamna tarzie. Ruxandra se grabea spre intalnirea ei importanta, fara a baga prea  mult in seama vremea.
Era imbracata bine si avea undeva pe dedesubt vesta ei norocoasa. Spera sa o ajute si azi, asa cum facea de cativa  ani buni incoace.

 Isi amintea cum o ajutase prima data, cand imbracand-o s-a considerat frumoasa si a indraznit sa intre in vorba cu Dragos. De atunci au devenit incet, incet prieteni iar dupa cateva luni a inceput si povestea lor de dragoste.
O mai ajutase vesta si in alte momente si credea cu tarie ca o va ajuta si azi.

 Profesorul de marketing ii spusese de postul asta liber, de la o agentie mare de publicitate. El considera ca Ruxi este potrivita pentru job, talentul ei la desen si imaginatia debordanta, trebuiau sa inceapa a fi exploatate cumva.                  
Nici nu si-a dat seama cand a sosit metroul si a pornit in viteza spre centru. Ruxandra a vazut un loc liber si s-a asezat. Asculta muzica in casti si nu era prea atenta la ce se intampla in jur.

 Remarca totusi o tanara ce statea pe scaunul din fata ei. Sa fi fost cu cativa ani mai are decat ea. Era de  o frumusete ce te lasa fara cuvinte, frumusete accentuata nu atat de imbracminete care de altfel era impecabila, cat de atitudinea sa. Statea pe scaun tinandu-si geanta pe genunghi, cu spatele drept si cu privirea fixata pe harta metroului, desenata undeva sus pe peretele vagonului. Nu arata ca ar cauta ceva cu privirea pe harta, insa privea cu atentie in directia aceea.

Ruxandra o privi cu un usor suras si atunci, oservand-o, fata de pe scaunul din fata indrazni sa o intrebe cum poate ajunge mai repede intr-o anumita statie.
Ruxi rupse o foaie din caietul de desen si ii face indata o harta a traseului pe care tanara urmeaza sa-l parcurga pana la destinatie. Nu-i face insa un desen simplu al drumului,  ci unul cu multe detalii. O desena pana si pe batrana cersetoare de la iesitea din statia de destinatie in care tanara urma a ajunga si  chioscul cu gogosi de peste drum. 🙂
In timp ce Ruxandra desena, tanara ii spuse ca era din alt oras si venise aici sa-si ia in primire un post nou, unde impreuna cu o echipa talentata, vor pune umarul la indeplinirea unui proiect important.
La sfarsit i-a multumit frumos Ruxandrei si s-au despartit.                                                                                                                         
Cand in sfarsit ajunse la agentie, Ruxi isi da seama ca nu-i singura venita pentru post, insa nu-si pierdu increderea si isi astepta linistita randul.
Cand intra, vazu ca  in sala mare, erau doi barbati si doua femei. Acestia o privira cam reticenti (era prea tanara 😀 ), o invitara sa ia loc, ii spusera ca vor fi urmariti de managerul de proiect din alta sala, prin intremediul unor camere video si incepura cele treizeci de minute de cosmar, in care i-au fost demontate pe rand, aproape toate atuurile. Credea sincer ca oamenii aia aveau ceva personal cu ea. 🙁  Nu le-a placut in mod deosebit nici un desen din mapa ei de prezentare, nu s-au aratat entuziasmati nici de plansa facuta de ea pe tema data, etc. La sfarsit i s-a spus sa astepte afara, alaturi de ceilalti candidati.

 Dupa mai multe ore de asteptare, in care multi si-au pierdut rabdarea si au plecat, in sala a intrat project managerul impreuna cu cei patru, cu care avusese loc interviul. Ochii Ruxandrei ii intalni pe cei ai sefei de proiect, aceasta zambi si Ruxandra stiu ca vesta i-a purtat din nou noroc si slujba va fi a ei.  🙂