(Citeste povestea de la inceput)

 Simti insa, ca n-ar fi tocmai bine pentru el sa lesine intr-un asemenea moment si isi aduna toate fortele ca sa poata sta in continuare pe picioare. Se sprijini de cel mai apropiat copac si incerca sa nu faca zgomot.

Grupul barbatilor era galagios. Aveau carafe mari cu vin si privindu-i asa din spatele flacarilor, lui Ion i se parea ca avea in fata o petrecere de talhari. El nu era tocmai departe de adevar, pentru ca, isi amintea acum, ca aflase de-o ceata de munteni care se aciuasera la marginea satului lor de ceva timp, incercand sa lucreze cu  ziua pe la sateni. Pesemne ca acestia petreceau acum in fata lui, dupa ce ii furasera oile in timp ce el dormea. Undeva in stanga focului se afla si butoiul cu vin din care acestia isi umpleau, la intervale mici de timp, carafele. Nu era un bidon, nici macar o damigeana, era un butoi.

Nici nu mai stia Ion de cat timp statea acolo intepenit, cu inima batandu-i sa-i sparga pieptul si privind la spectacolul din fata lui. Nu se mai gandea acum nici la mancare, nici la somn, nici la oi. Se gandea doar cum sa scape el cu viata de aici, pentru ca auzise din povestile celor batrani, ca astfel de talhari nu lasa martori in urma lor. Ii venise si ideea de a se urca intr-un copac, insa ar fi facut zgomot mult si nici nu stia daca l-ar mai fi tinut picioarele.

La un moment dat, copilul fu’ trezit de un urlet de jivina.  Adormise acolo langa copac, ghemuit si incarcat de griji. Urletul era de lup si el stia ca animalul e aproape, Continue reading Ion- finalul finalului