Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut), sa le facem o bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ, inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.
Noi tocmai ne hotarasem sa incercam un traseu nou. 😀 De obicei ne duceam Bucuresti- Buzau- Braila si acum am vrut sa fim mai smecheri, sa mergem Bucuresti- Slobozia- Braila, ceea ce n-ar fi fost tocmai rau, mai ales ca mergeam 90 km pe autostrada. Ai mei nu stau tocmai in Braila, ci intr-un sat din judet in care (am aflat acum) se poate ajunge pe cel putin 6 rute, care mai de care mai nasoala, in sensul ca drumurile in zona sunt pline de cratere (a se citi gauri enorme in asfalt). O singura ruta era cat de cat normala, dar noaptea care ne apucase pentru ca plecasem tarziu, impreuna cu GPS-ul, ne-au ajutat sa o ratam cu mare succes.
Deci da, aproape am rupt masina, am injurat ( in gand), am bombanit (cu voce tare) si drept recompensa a inceput ploaia. Ziceai ca vine sfarsitul lumii si noi orbecaiam noaptea pe niste drumuri de tara, pe o ploaie torentiala. Faza cea mai rea a fost, cand am vorbit la un moment dat cu ai mei la telefon si le-am spus ca ploua de rupe, dar mai avem doar 20 de km si ajungem, iar ei ne-au raspuns “Mai copii la noi nu ploua, cine stie pe unde sunteti voi.” 🙁
Pana la urma am ajuns la ei odata cu ploaia, fenomen al naturii care n-a mai plecat decat duminica dimineta si care a facut, ca weekend-ul nostru la tara sa se transforme in weekend-ul nostru in casa. 🙁
Dar nici noi nu ne-am lasat si duminica, la prima raza de soare am fost in curte si pana spre seara ne-am facut de lucru pe afara, mai ales ca fetele s-au imprietenit cu noul catelus al bunicilor, pe care l-au plimbat de lant pe ulita. 😀
Una peste alta a iesit bine totul, nu ma intelegeti gresit. Ne-am odihnit, baietii au fost la peste, fetele au facut prajituri, copii s-au jucat, am simtit si cutremurul, ne-am adus aminte si de fitosele cu toping…..
Gata….acum spor la munca!
hmmm eu fusei la un botez de prunc si am intalnit pe cineva mai puternic decat cutremurul….muzicantii 😛 .
Nu l-am simtit si am fost tare mirat cand lumea discuta despre asta.Pana l-a urma m-am dumirit.
Faza tare e ca in Bucuresti stau la et.9 si sincer nu vreau sa prind vreun cutremur p-acasa.
@nicu- mai bine de tine ca nu l-ai simtit. 🙂
La noi fetele erau singure intr-o camera la strada, unde se jucau. Au auzit un huruit puternic si au crezut ca trece un tir pe strada si din cauza asta se misca lustra. Numai ca s-a uitat Sonia pe geam si capcauna cum e, a vrut sa le sperie si mai rau pe sor’sa si pe verisoara ei. Le-a spus ” Nu trece nici un tir, cred ca-i cuteremur fiindca s-au prabusit toate casele.” 🙁
@ Nina
:)) mai lasa ca e bine macar ca nu s-a speriat
imi este dor de un we la tara, chiar si de mirosul pe care-l lasa ploaia in urma ei. Dar sa ne trezim si sa ne apucam de munca
@Nicu-nu s-au speriat, mai ales ca au facut exercitii la scoala. Au invatat ca daca simt cutremur sa se bage repede sub banca sau bub masa si sa-i invete si pe ceilalti sa faca la fel. Teoretic stiu, dar practic se tin de prostii. 🙁
@Stelian- tu trebuie neaparat sa-ti faci timp pentru un weekend prelungit, undeva la tara. 🙂
Cred ca trebuie sa fie frumos sa ai unde sa evadezi din cand in cand…
@nume de cod 29- daca ne straduim un pic, nu se poate sa nu ne aducem aminte de o ruda, fie ea si foarte indepartata, pe care sa o vizitam la tara din cand in cand. 😀