1564 – s-a nascut William Shakespeare (d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.
1597 – „Văduvele vesele din Windsor“, piesa lui Shakespeare este jucată pentru prima dată, în prezenţa reginei Elizabeth I a Angliei
Se pare ca 23 aprilie a fost o zi importanta in viata ( si moartea 😀 ) celebrului Shakespeare.
1850- S-a nascut Veronica Micle.
Anul trecut pe vremea asta, vizitam casa ei din incinta manastirii Varatec, in care Veronica s-a sinucis cu arsenit la 3 august 1889 dupa 39 de ani de viata traita extrem de intens.
Mda, se mai intampla sa avem si nervi. Nu des, ca dam in altlele. Dar tre’ sa recunoastem ca avem.
Azi m-am certat cu sefu’. De fapt nu ne-am certat, ca certat inseamna ca el zice ceva si eu zic altceva, discutam in contradictoriu, etc. Deci n-a fost cearta, ca la noi doar el tipa, eu stateam ca ala prostu‘ si doar ca nu ziceam “da sa traiti, aveti dreptate”. 🙁
Nu radeti ca de obicei nu sunt asa, insa acum am ramas perplex, pentru ca nu m-a mai certat niciodata. De 4 ani de cand lucrez aici, nu m-a certat deloc si acum a prins curaj, ca-i criza si si-a dat arama pe fata. Deci da. Nu conteaza, nu despre asta vreau sa discut, e dreptul lui sa tipe, e dreptul meu sa plec. 😀
Cu nervii am eu o problema. Ce faceti voi cand aveti nervi? Ziceti vorbe pe care altfel nu le-ati spune, sau nu? Asteptati sa treaca criza ( de nervi 🙂 ) tacuti (cum am facut eu fara sa vreau), analizati situatia si luati o decizie ( daca e cazul, bineinteles) la rece si in liniste, dupa ce apele s-au limpezit?
Dupa cateva saptamani pline, ba munca, ba pregatiri, ba Florii, ba pregatiri, iaca a venit si timpul pentru odihna. Si daca ieri tot am mai avut de facut una alta, dupa cum e obiceiul, astazi ne-am propus sa nu facem nimic. Doar sa ne odihnim, sa ascultam muzica, sa ne uitam la filme, sa jucam carti si sa facem ce-om mai vrea noi (in limitele stabilite de vreme 😀 ).
Sper ca ati avut si voi niste sarbatori linistite, pline de oua rosii, cozonaci, fripturi si drob. Si mai sper ca dupa toate astea, sunteti inca ok. Ati avut familia alaturi, sau macar niste prieteni dragi? Excelent!
Nici nu vreau sa ma gandesc ca maine o luam de la capat. Parca e prea brusc. Eu mai aveam nevoie de cel putin doua trei zile de lancezeala odihna.
Azi e o zi, nebuna, nebuna. Pregatiri, mancare, prajituri, aspirator, iepuras, scaldat, Inviere.
Facem mancare de zici ca o sa mancam cu 10 guri. Adevarul e ca maine o sa fim fix zece guri. 🙂 Facem si prajituri, poate va arat tortul diplomat mai tarziu. 🙂 Fac cel mai bun tort diplomat pe care l-ati mancat vreodata. 😉
Ieri am fost la biserica, am dus flori, ne-am inchinat si am trecut pe sub masa. Diseara daca o sa mai fim in stare, mergem la Inviere. Copiii cu bunicul se duc sigur.
Ce dor imi este de zilele, cand habar nu aveam ce-s alea griji in sambata de dinaintea Pastilor. Am fugit la treaba. 😀
Stiu ca traditia spune sa avem haine noi in ziua de Paste.
Prima amintire de genul asta o am cu niste sosete cu ciucuras, pe care le-am incaltat cu sandale (asa cald era altadata de Paste?) si am plecat impreuna cu parintii la nasi. Stateam la tara pe vremea aia, nu aveam mai mult de 4 ani si cum nasii stateau in satul vecin, noi am mers e jos pana acolo. Cand am ajuns la rude, din sosetele mele se mai distingeau doar ciucurasii. 😀 Probabil ca si restul hainelor erau noi, insa eu imi amintesc doar de sosete. 🙂
Ca sa pastram traditia, incercam sa ne innoim cu ceva, in fiecare an de Paste. E adevarat ca, odata ce nu mai esti tu ultima generatie de copii din famile, atentia ti se indreapata spre innoirea celor mici. Cum ei cresc precum cozonacul, nu-i suficient sa-i innoiesti doar de Paste. Noroc ca mama are atelierul de croitorie in curte si fetele stiu ca bunica le face in fiecare an rochite pentru ziua asta. 🙂
Ele se mai intreaba doar daca le iau eu bascheti noi si gata tinuta speciala. 🙂
Azi m-am hotarat sa fac, pentru prima data in viata mea, cozonac. 🙂
Chiar acum am terminat de transcris reteta, pe care o am de la Nicol, care o are de la mama ei, care o are…. Cozonacul asta este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune, mai gustoase si mai pufoase prajituri. Eu insa, il fac pentru miros. Imi place maxim mirosul de rom, amestecat cu coaja de lamaie. Mi se pare ca e miros de sarbatoare. Imi starneste amintiri dragi, pe care as vrea sa le aiba si copiii mei. Miros de cozonac. De aceea e important ca prajiturile traditionale sa le faci acasa.
Ce daca n-o sa-mi iasa? Aroma va ramane oricum. Mirosurile or sa ramana in casa. Si amintirile vor sa ramane in familie. 🙂
Revin pe seara si cu poze, fie ca o sa fie umflat si frumos, fie ca o sa fie prabusit in tava. 😀 Sa speram ca nu-l ard. 🙂
Saptamana trecuta Sonia a fost racita. Pentru ca trebuia sa-i dau ceva medicamente, din patru in patru ore, am dormit o noapte cu ea. Pentru ca nu se simtea bine a lipsit si o zi de la scoala. Iulia s-a suparat. I se parea minunat ca sora ei geamana sta acasa. Si nu-i convenea ca ea trebuie sa se duca la scoala. Nu conta ca Sonia avea febra, tusea si ii curgea nasul intruna.
Asa ca a luat masuri. A vrut si ea sa raceasca. A stat doua zile numai in maneca scurta pe afara. Mamaia o imbraca cu jacheta, ea se dezbraca. Isi dorea pur si simplu sa raceasca. Si a racit. Colac peste pupaza a mai facut si o indigestie alimentara. Acum e bolnava. I-a reusit. Numai ca din pacate, e in vacanta. Si in loc sa se joace si sa se odihneasca, ea boleste si se indoapa cu medicamente.
Cand i-am atras atentia aseara despre cat de grav e ce a facut, ce credeti ca mi-a raspuns? “Mami, iti dai seama ce noroc a avut Sonia sa fie bolnava in timp ce inca mai eram la scoala?”