La ei in sat toata lumea avea oi. Nu multe, cel mai avut dintre sateni sa fi avut 50. Daca vara acestea erau date la ciobani, iarna fiecare taran trebuia sa-si vada de oile lui. 🙂
Lui Ion nu-i mai placea scoala. Nu-i placuse lui niciodata si cu atat mai putin acum, cand trecuse in clasa a patra si asteptarile domnului invatator Neculai Munteanu erau din ce in ce mai mari.
O luna intreaga copilul n-a mai dat pe la scoala. Pleca de acasa, isi lua la revedere de la parinti si in loc sa ia drumul scolii, facea ocol cramei si ajungea in grajd. Aici statea dupa usa patru ore batute pe muchie pana il auzea pe Costica Mortu, colegului lui de scoala si de suferinta, ca striga in gura mare pe ulita ” La revedere ba Ioane, ne vedem mai tarziu.” Acesta era un semn al baietilor, ca sa stie astfel Ion cand sa iasa din ascunzatoare.
O luna de zile a tinut toata tarasenia, pana i-a trimis vorba invatatorul lui Ene Negrescu, tatal lui Ion, ca il asteapta urgent la scoala. Baiatul nu stia nimic de asta.
Isi lasa Ene treaba neterminata in miez de zi si pleaca spre scoala sa vada ce-o avea invatatorul cu el. Omul nostru cam banuia ceva, cum c-ar fi vorba de baiatul lui, Ion, pe care in ultimul timp il vazuse mai fericit ca niciodata. 🙂 Pesemne ca baiatul a prins a intelege invatatura si acum domnul Munteanu avea sa-l anunte ca Ion al lui urmeaza sa ia un premiu sau macar o lauda ceva de la domnul invatator.
Si se ducea nea Ene cu cusma pe-o ureche, mandru nevoie mare, cu fata numai zambet si o mana varata smechereste in buzunar. Nici nu intra bine pe poarta scolii ca invataorul ii iese in intampinare, ii intise mana barbateste si ii spuse cu un ton usor afectat ” Ia zi bre nea Ene, ce se intampla cu Ion al dumitale?” Ene Negrescu priveste mandru spre invatator si spuse ” Ce sa fie domnule invatator, iaca ii veni mintea la cap si sa speram ca de acum e pe calea ce-a buna.” Invatatorul ii spuse ca se bucura sa afle una ca asta, mai ales ca daca nu-si baga mintile in cap, cum spunea tatal lui, erau nevoiti sa-l exmatriculeze. ” Sa-l exmatriculeze? Cum asa, se mira batranul? “Pai bre nea Ene, dumneata stii ca baiatul dumitale n-a mai dat pe la scoala de o luna de zile?” zise invataorul.
Stia batranul multe lucruri pe lumea asta, ca doara nu traise degeaba, dara ce afla acum nu stia. Si-a aplecat usor capul si si-a cerut scuze in numele fiului de la invatator. Patise el multe cu copii lui, dar asa o rusine ca acuma nu-i fusese dat sa traiasca inca de pe urma lor. “Lasati domnu’ invatator ca daca n-o venit pana acu’ la scoala nici n-o sa mai poata veni curand dupa ce i-oi face eu acuma cand m-oi duce acasa.
Ene Negrescu era un om drept. Nu pedepsea fara motiv, da’ si cand avea motiv a’pai pedepsea….
Hai, bre, tanti Nina, matale nu esti om, bre. Termina, bre, povestea, ca nu suntem in omiesiuna de nopti, bre, ce naibilui, doar nu ne lasi asa. Bre.
Ioana- maine bre, ca n-am mai avut timp aseara de scris si acu’ sunt la serviciu. 🙂 Da’ pana atunci poti sa-ti dai tu seama ce s-a intamplat nu-i asa?
Pai de ce nu o lungesti un pic…fa un fel de foileton sau cum se numeste?! Pe mine ma batea gandul da’ n-am gasit subiectul adecvat
Azi e un pic mai liniste si am si eu timp sa citesc. Asteptam continuarea…
@Nicu- bre e o poveste adevarata, de prin 1952 daca nu ma insel prea tare si nu pot sa o lungesc fara sa bag de la mine, ceea ce nu-i prea corect. Pana si numele personajelor sunt reale.
@Nume de cod 29- continuarea maine daca am timp 🙂
Da, Ion si-a schimbat numele in Gheorghe, ca sa i se piarda urma ca ar fi fost bun la scoala.
tu ai vorbit cu bunicu meu?
sper ca ionu din poveste sa fii scapat mai ieftin ca ioana din povestea mea 🙁
aporpo, stii cat de tari erau centurile de la uniforma militara, alea facute de rusii? noroc ca acum le fac altii 🙂
@Ioana- hahaha, unde erai tu la vremea aia sa-i dai asa un sfat bun?
@coana zoitzica- cred ca toti bunicii aveau centuri din alea, numai ca eu nu stiu cat erau de tari ca am fost copil cuminte, nu ca altii. 🙂
@ NIna
Da’ ce ?..tu crezi ca lu’ Creanga i s-au intamplat toate cele? Important e sa prinda la cititori
@Nicu – lu’ Creanga nu i s-au intamplat toate alea??? Mi-ai destramat un mit. Ce rautate…. 😀
Io chiar credeam ca povestesti despre Becali:))))
Ioana- Pai nu povesteste deja destul de multa lume de Becali? Sa-l lasam zic…
@ Nina
Am glumit…stai linistita ” rata-mpunge” 😀 😛
@Nicu- hai ca m-am oprit din plans 😀
altfel cum as mai fi stiut ca era tare cureaua sau cum mai bateam recordul la 100 m obstacole?
da nea ene avea porumbul mare, ca sa stim cam cat de repede il prinde pe ion?
Perspectiva ta era inedita. Dar inca poti sa o redirectionezi, eu nu te spun. I’ll be silent like a graveyard on “Gentle’s Easter” day (asta e traducere a la ioana)
@coana zoitzica- nu era suficient de mare, pentru ca nea Ene avea un pic peste 1.95, deci cat sa se fi facut si porumbul in anul cela?
@ioana- ok, ma bazez pe tine si fac o redirectionare. 🙂
Eu stiam una cu nea Ene si Stoica(nenea) se pare ca toti flacaii lui nea Ene au trecut pe acolo 😀
@Cristina- hahahaha, s-ar putea ca au avut ce invata unul de la altul. 😀 Eu nu eram sigura daca e Ion sau Costache si vii si tu acu’ cu Stoica. Las-o asa cum a cazut. 🙂
Fete eu stiu din sursa sigura da las-o asa ca suna bine
macar sa ne spui cate episoade o sa avem :-))) sper sa nu se transforme in Ion si nelinishtit :-))
@cristina- hihihih si eu tot din sursa sigura, mie mi-a povestit nea Ene. 😀
@Selian- doua bre, ca nu-i asa lunga povestea. 🙂
episodul pilot sună bine. Așteptăm. Foileton de blog, mișto! O să încerc și eu 🙂
@Cristian-nu-i episod pilot, e prima parte. Chiar te rog sa incerci. 🙂