Am cunoscut de-a lungul timpului, ca si voi cred, oameni si oameni. M-a ferit Dumnezeu de canalii, nu am intalnit, sau daca i-am intalnit, n-am interactionat. Din oamenii astia multi, cativa mi-au devenit prieteni. Cand spun prieteni nu ma refer neaparat la faptul ca vorbim zilnic, sau ca ne vizitam des. Se mai intampla sa mergem impreuna la distractii, dar nici asta nu-i neaparat.
Cand spun prieteni, ma refer la oameni pe care te poti baza. Nu mai ai bani pana la salariu, te imprumuti la un prieten. Ai nevoie de bormasina, iei de la el. Vrei sa stea cineva o zi cu copiii., apelezi la ea. Ce daca nu are inca copii. Ii iubeste si se va descurca. Uiti ca e miercuri si trebuie sa-ti cumperi o carte. Ti-o aduce ea, pentru ca te cunoaste suficient de bine, incat stie ca sigur ca tu vei uita. Are nevoie sa vorbeasca cu cineva, tu esti acolo, cu sfaturi sincere si pertinente. Rolurile evident se pot schimba.
Ideea este ca suntem prietene. Este unul dintre putinii oamnei cu principii pe care ii mai stiu. La ea respectul de sine il regasesti exact asa cum este el explicat in dex. Si acum a ales sa plece. 🙁