Month: April 2009

Ion- II

(prima parte)

Ene Negrescu se gandise tot drumul la ce avea sa-i faca baiatului, pe langa bataia sora cu moartea, pe care avea sa i-o dea. Cum sa-l faca el pe Ion sa inteleaga, ca invatatura aia putina pe care putea  sa o asigure copiilor lui, este cea mai importanta avere cu care va pleca Ion din casa parinteasca? Se hotari ca inainte de toate, sa-l asculte pe Ion, sa-i spuna  el ce are de zis despre lipsa de la scoala si nesocotirea parintilor. Se gandea batranul, ca nu se va uita unde va lovi si cine stie cum o sa-l pocneasca cu centura peste spurcata aia de gura, cu care spunea “la revedere” dimineata, cand chipurile pleca la scoala. Mai bine sa-l lase sa vorbeasca acum, ca dupa aia, nu se  stie cat timp nu va mai putea vorbi.

Nici nu ajunge Ene bine acasa, ca il si identifica in curtea plina de copii, pe Ion al nostru. Il roaga sa-l urmeze in grajd la oi, unde  puteau vorbi intre patru ochi  si ii il lua direct: “Ia zi ma Ioane, unde ai stat tu ma diminetile, in luna care a trecut? De ce n-ai fost ma amaratule la scoala, tu crezi ca invatatura aia, o sa vie singura in capul tau prost? Cam cum vezi ma tu viitorul tau, fara carte? Ce-ai vrea tu ma Ioane sa ajungi cand vei fi mare?”

Intre timp Ion aflase de la Costica Mortu, ca invatatorul l-a chemat pe taica’su la scoala si preventiv isi luase trei randuri de haine pe el. 🙂  Nadusind puternic  raspunde  ” Tata eu peste ceva timp cand o-i gata-o cu scoala, Continue reading Ion- II

Ion

La ei in sat toata lumea avea oi. Nu multe, cel mai avut dintre sateni sa fi avut 50. Daca vara acestea erau date la ciobani, iarna fiecare taran trebuia sa-si vada de oile lui. 🙂

Lui Ion nu-i mai placea scoala. Nu-i placuse lui niciodata si cu atat mai putin acum, cand trecuse in clasa a patra si asteptarile domnului invatator Neculai Munteanu erau din ce in ce mai mari.

O luna intreaga copilul n-a mai dat pe la scoala. Pleca de acasa, isi lua la revedere de la parinti si  in loc sa ia drumul scolii, facea ocol cramei si ajungea in grajd. Aici statea dupa usa patru ore batute pe muchie pana il auzea pe Costica Mortu, colegului lui de scoala si de suferinta, ca striga in gura mare pe ulita ” La revedere ba Ioane, ne vedem mai tarziu.” Acesta era un semn al baietilor, ca sa stie astfel Ion cand sa iasa din ascunzatoare.

O luna de zile a tinut toata tarasenia, pana i-a trimis vorba invatatorul lui  Ene Negrescu, tatal lui Ion, ca il asteapta urgent la scoala. Baiatul  nu stia nimic de asta.

Isi lasa Ene treaba neterminata in miez de zi si pleaca spre scoala sa vada ce-o avea invatatorul cu el. Omul nostru cam banuia ceva, cum c-ar fi vorba de baiatul lui, Ion, pe care in ultimul timp il vazuse mai fericit ca niciodata. 🙂 Pesemne ca baiatul a prins a intelege invatatura si acum domnul Munteanu avea sa-l anunte ca Ion al lui Continue reading Ion

Producatori vreti sa aveti cumparatori fericiti?

Ca eu fac prajituri si pizza mai des decat se duc altii la dus (ma refer acum la roakerul ala care si-a gasit tricoul cu metalica dupa cateva sapuneli bune 😀 ), o stie toata lumea care ma cunoaste.  Acum vedeti dumneavoastra, cand fac treaba asta, de cele mai multe ori am nevoie si de faina, gris, zahar, lapte, etc.  nu doar de mixer. Iar ingredientele (cuvantul asta il stiam, ok?) astea trebuiesc, la unele retete (doar la cele mai complicate), masurate.

Asa si? Ce e pasa lor, producatorilor ca eu nu am cantar din asta de bucatari , nici vas special in care sa pot face cu succes masuratoarea? pai ar trebui sa le pese, ca vezi tu domnule producator eu sunt clientul lu’ matale, ultimul om care inca mai cumpara faina si lapte in loc de plicul de budinca sau mai stiu eu ce cutie cu prajitura “musuroi de cartita”.

Mi-am dat eu seama ca la cat de comoda sunt, si sunt sigura ca se mai gasesc doua trei ca mine, l-as alege dintre trei feluri de zahar pe cel a carui punga este gradata. Nu trebuie sa scrie mare pe punga, sa nu se mai vada numele lui de gradatia mea.  Nu bre,  ma multumesc cu o insemnare marunta pe partea cea mai putin vizibila a ambalajului.

Continue reading Producatori vreti sa aveti cumparatori fericiti?

Weekend la tara

Pentru ca de Paste nu am putut sa mergem si la parintii mei la tara, ne-am rezervat weekendul asta (care tocmai a trecut),  sa le facem o  bucurie si sa le ducem nepoatele doua zile. Zis si facut, numai ca socoteala de acasa nu se potriveste aproape niciodata cu cea din targ,  inainte de a pleca s-au adunat o multime de lucruri de facut, iar plecarea s-a amanat cu cateva ore bune.

Noi tocmai ne hotarasem sa incercam un traseu nou. 😀  De obicei ne duceam Bucuresti- Buzau- Braila si acum am vrut sa fim mai smecheri, sa mergem Bucuresti- Slobozia- Braila, ceea ce n-ar fi fost tocmai rau, mai ales ca mergeam 90 km pe autostrada. Ai mei nu stau tocmai in Braila, ci intr-un sat din judet in care (am aflat acum) se poate ajunge pe cel putin 6 rute, care mai de care mai nasoala, in sensul ca drumurile in zona sunt pline de cratere (a se citi gauri enorme in asfalt). O singura ruta era cat de cat normala, dar noaptea care ne apucase pentru ca plecasem tarziu, impreuna cu GPS-ul, ne-au ajutat sa o ratam cu mare succes.

Deci da, aproape am rupt masina, am injurat ( in gand), am bombanit (cu voce tare) si drept recompensa a inceput ploaia. Ziceai ca vine sfarsitul lumii si noi orbecaiam noaptea pe niste drumuri de tara, pe o ploaie torentiala. Faza cea mai rea a fost, cand am vorbit la un moment dat cu ai mei la telefon si le-am spus ca ploua de rupe, dar mai avem doar 20 de km si ajungem, iar ei ne-au raspuns “Mai copii la noi nu ploua, cine stie pe unde sunteti voi.” 🙁

Continue reading Weekend la tara

27 aprilie

1791- s-a nascut Samuel Finley Breese Morse (d.2 aprilie, 1872)  fost pictor şi inventator american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 şi a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit şi în prezent.

Dupa cum ne-au mers noua telefoanele dupa mini-cutremur, ar trebui sa avem fiecare cate un aparat din asta in casa. 😀

EBA pe coperta revistei Political Woman

Acum aveam nevoie de niste emoticoane din alea cu ochii bulbucati, ca sa intelegeti cam cum ma uit eu acu’  la articolul asta si ma crucesc. Nu vreau sa mai aduc vorba de EBA. Am ajuns la concluzia ca ea nu are nici o vina. E plin spitalul 9 de anonimi care se cred Napoleon, regina  Elisabeta, etc., de ce n-ar fi si Elena Political Woman?

Da’ oamenii astia, cei care lanseaza o revista de genul asta, sunt  toti legati la ochi, au mintea plecata cu sorcova? Cum sa alegi ca la primul tau numar, sa-ti apara pe coperta o pitzipoanca? Pai atunci, se cheama ca nu esti nici political, nici woman.

Sa nu-mi spuna cineva ca e strategie de publicitate, ca daca n-ar fi fost EBA, nu s-ar fi cumparat revista, nu s-ar fi vorbit de ea, nu etc.

Continue reading EBA pe coperta revistei Political Woman

Sa nu mai fie….

Sunt multe lucruri inventate de oameni care sunt inutile pentru unii dintre noi, dar care conteaza foarte mult pentru altii. Eu de exemplu, n-as spune niciodata despre lacul de unghii  ca e inutil, desi sunt probabil multi oameni, chiar femei, care ar putea trai fericite si fara asta. 🙂

Dimineata o pieptanam pe Iulia si ea m-a intrebat: ” Mami ce lucruri ai vrea tu sa dispara?”

I-am spus ca orice om normal la cap: ” Bolile, saracia si politicienii.” N-a fost multumita. A vrut sa-i spun lucruri inventate de oamneni. N-am stiut ce sa-i raspund pe loc si am intrebat-o pe ea. Mi-a zis ca ea isi doreste sa dispara pieptanul, scoala si la al treilea se mai gandeste. 😀

Continue reading Sa nu mai fie….

Sonia de serviciu pe scoala….

Anul asta fetele au tot facut de serviciu pe scoala. V-am mai povestit cate ceva despre asta, insa ieri Sonia a fost din nou de serviciu. 🙂

Fiind prima zi de scoala dupa vacanta de Paste, a fost luata un pic prin surprindere de decizia invatatoarei. Spun asta, pentru ca de obicei cand e de serviciu a doua zi, isi face cu o zi inainte un program al orelor, isi stabileste in gand cand trebuie sa sune si ce-i mai important, isi ia la ea ceasul electronic.  Ieri nu l-a avut. 😀

Aseara eram curioasa daca s-a descurcat, daca a sunat la timp de intrare si de iesire…ca am mai avut experiente din astea. Data trecuta cand a fost ea de serviciu cu inca un coleg, au sunat aiurea toata ziua, sper bucuria elevilor si exasperarea  invatatorilor.  😀

Continue reading Sonia de serviciu pe scoala….