In seara asta, cand ne intorceam de la dansuri, fetele m-au intrebat ” Cum e mami, noaptea in tren?”. Pe drumul spre casa trecem pe langa o cale ferata, pe care tocmai trecea un tren. 😀 Le-am zis ca e ciudat si am inceput sa-mi amintesc…
Pentru ca noi stateam in Targoviste si bunicii la Braila, mergeam la tara cu trenul. Ai mei n-au avut masina cam pana am ajuns eu in clasa a VI a, asa ca am tot mers cu trenul.
Prima amintire legata de tren, o am de la un 23 August, sau ma rog, in jur de 23, cand m-a bagat taica’miu pe geamul unui tren impreuna cu bagajele, ca sa nu mearga cu mine prin aglomeratia de la usa pana la locurile noastre. A fost super!!
Apoi imi mai amintesc ca, de obicei schimbam doua trenuri pana la Braila, dar odata, cand am plecat doar eu cu mama, am facut nu stiu ce combinatie de legaturi si am schimbat patru trenuri. Stiu ca spuneam la toata lumea la tara, ca am venit cu 4 trenuri 🙂
Imi placeau mesele din tren. Nu masutele alea mici din lemn din vagoane, mesele pe care le luam in tren. Nici nu urcam bine ca ii spuneam mamei ca mi-e foame. Si nu stiu de ce, ei atunci nu stiau de sandwich. Luau ai mei mancare tata, la ei. Carne prajita, rosii, paine, castraveti branza si oua fierte. Ouale fierte erau o minune. 😀 Toata lumea isi lua de mancare pe tren oua fierte. Si mirosea in tren de te lua ameteala. Mai ales daca ouale erau fierte cu o zi doua inainte.
Mirosul ala de oua fierte mi-a venit in minte ,cand m-au intrebat fetele in seara asta ” Cum e mami, noaptea in tren?”
pe la 10 ani am început să merg singur cu trenul. mă rog, cu fratele meu, mai mic cu doi ani decât mine şi eventual cu câte un văr-doi. mergeam de la baia mare la pâncota, cu acceleratul de timişoara. porneam la o jumătate de ceas după miezul nopţii şi ajungeam la ora 7 dimineaţa, după ce schimbam trenul la sântana (luam motorul arad-brad şi mai mergeam trei staţii). era distractiv noaptea în tren. atunci. după ce am mai crescut şi mergeam de patru ori pe lună din baia mare la oradea cu “săgeata albastră”, nu mai era atât de distractiv, pentru că dimineaţa la 8 trebuia să fiu la muncă. ajungeam în oradea la 4 jumate, acasă la 5 fără un pic, adormeam la 5 şi mă trezeam la 7 după o noapte de moţăit absolut incomod pe scaunul din tren.
@hadean- amintiri, amintiri…
Eu mai mergeam noaptea cu trenul in facultate, pe ruta Bucuresti- Targoviste. Ori aveam bilet la clasa intai (cand mergeam singura), ori mergeam cu gasca mai mare la clasa a doua cu nasu’ evident. Tin minte ca odata eram doar eu cu o colega si aveam doar trei mii de lei pentru nasu’ in monezi. Cand i-am dat banii, el ne-a pus lanterna in ochii si a zis tare in vagon ” Mai fetelor voi vreti sa-mi dati mita?” Am crezut ca imi crapa obrazul de rusine. Noroc ca vagonul era plin de studenti si navetisti care au izbucnit in ras. A ras si nasu’, a zis ” hai sa fiti sanatoase!” si si-a vazut de drum. 😀
cel mai frumos cu trenul a fost in vara lu 90, cand am plecat la mare cu parinti, iar pe peron era manifestatie, trenul arata ca in filmele de la bolywood-oameni intre vagoane, deasupra vagonului, pe geamuri, pe culoare, in wc (ca nu o pot numi toaleta), nu mai vazusem asa ceva niciodata, nici la revolutie.
tata m-a bagat pe geam in compartimentul unde erau niste rusi care au concluzionat “ieta romanscaia democratzia”-te descurci tu sa-ti traduca cineva asta in romana 😉
tu cand spuneai ca ai mers ultima data cu trenul?
@coana zoitzica- frumoase amintiri ce sa zic…
Eu am fost ultima data cu trenul, acum vreo 5-6 ani, de la Targoviste la Braila, cand am vrut neaparat sa mearga si Sonia si Iulia cu trenul. Ele au mai repetat odata experienta, eu inca nu….
Pentru mine, cea mai frumoasa amintire cu trenuri a fost intr-o vara prin anii ’80 cand am mers cu un personal, 1002 se numea parca, de la Timisoara la Bucuresti. Stateam doar cu o gentuta mica in spate in zona usilor. Erau acele vagoane cu etaj si usile erau din acelea mari, imense…..
Am vazut atunci lumea reala, adevaratul popor roman. Navetisti si oameni sarmani. Oameni buni la suflet. Oameni care te intrebau daca vrei o bucata de paine cand mancau ei.
Alte vremuri.
Vremuri de mult disparute.
Acum noi ne mai aducem aminte. Dar peste cativa ani nici macar povestea nu va ramane in urma noastra.
Tot ca trenuri deosebite, imi aduc aminte de acele vagoane cu banchete de lemn si suportul de bagaje cu sfoara impletita unde puteai sa dormi ca in hamac.
Va mai spun ?
Am mers si cu locomotiva. Cu locomotivele mai precis. Cu acelea mici diesel cu cabina in mijloc si cu diesel clasice, mari. Si m-am jucat odata tragand sirena la o locomotiva cu aburi, o mocanita undeva in munte….
Multumesc Nina.
Cu subiectul acesta mi-am adus aminte de copilarie si tinerete. Au fost asa de pline. Si frumoase. Si pline de bucurie. Nu bucurii mari, dar vad acum ca in fiecare zi a fost ceva minunat.
De ce ma simt acum atat de batran ?
Parca sunt mai batran ca Pamantul… ceea ce nu e tocmai inexact 😀
Back. M-am documentat.
Locomotivele acelea mari de care ziceam sunt nu diesel, ci diesel electrice, clasa 60 daca e cineva curios 😀
@darael- nu-i corect 🙁 Intotdeauna mi-am dorit sa merg cu locomotiva si sa trag de semnal.
Si da, imi aduc aminte, chiar asa era, lumea manca si te intreba daca vrei 🙂
Buna Nina! N-am mai intrat demult aici si am ramas datoare cu un raspuns: DA! monica monica apropos de lipicit plicuri 🙂
Ma bucur sa vad ca exista si arhiva acum, caci ma simteam de parca venisem la mijlocul filmului si as fi vrut de la inceput 🙂
Sa zic si eu de tren: mie imi place sa merg si acum cu trenul, chiar daca e o masina pe inventar…imi place sa ma duca din gara cenusie a Bucurestiului, peste campuri, dealuri, apoi sa-mi dau capul pe spate sa vad varfurile Bucegilor pe fereastra.
@monica- Bine ai revenit! Sa nu mai pleci! Eram cam 80% sigura ca tu esti. Trebuie sa ne vedem intr-o zi.:)
Cat despre trenuri si mie mi-ar placea sa mai calatoresc cu ele, mai ales ca n-am fost inca cu o “sageata albastra” nicaieri.
Sageata albastra e un tren ciudat. Te simti ca in tramvai. Scaune drepte, fixe, acoperite cu 1 cm de burete. Fara deosebire intre clasa I si a II-a.
Singura calitate este ca este aer conditionat.
Dar am auzit odata o chestie super. S-a stricat clima si vara instalatia de climatizare baga caldura in vagoane. Au turbat toti calatorii – si ceferistii sa nu mintim.
Sincer, nu cred ca rezistam sa nu le dau cu o caramida in geam – care nu se deschideau pentru ca la sageata geamurile nu se pot deschide.
Sigur Nina, ne vedem, si mie mi-ar face mare placere. Eu stau destul de bine cu timpul liber fiind intre doua servicii (fostul si viitorul) asa ca te astept pe tine sa ma strecori in agenda 🙂