Promtitudinea la digi TV

Acum aproape un an, adica prin aprilie anul trecut, am facut o cerere la RDS pentru un abonament TV. Noi locuim intr-un cartier de case, unde astia cu cablu nu se prea inghesuie, asa ca, avem cablu de la o retea din asta de cartier, care are o oferta destul de limitata, ca si programe. Am vrut abonament de la Digi, ca sa intram si noi in randul lumii. 😀 Am asteptat vreo doua sapatamani, n-au venit, am facut sesizare. Am mai asteptat o luna n-au venit, am facut sesizare. Dupa doua luni, am dat un ultim telefon la care operatoarea ma asigurat ca ” Nici n-o sa mai apucati sa ne sunati dumneavoastra, ca cererea va fi rezolvata.”  A avut dreptate.  N-am mai sunat. Mi-am luat gandul. Acum o saptamana, ne-am montat o antena de satelit, cu care prindem toate posturile pe care ni le doream. Evrica!! 🙂

Aseara suna telefonul. Era o doamna de la RDS care foarte senina mi-a zis: “Ati facut acum un an o cerere la noi pentru o antena Digi TV. Pot veni colegii mei maine sa o monteze?”  Ehehe, frana Gică!  Jur ca daca ma suna cu doua saptamani in urma, imi calcam pe inima si ziceam: “Da, sigur!” insa acum, a fost asa o senzatie misto cand i-am spus:  “Va multumim pentru promtitudine, dar avem deja o antena, cu care vedem programele dorite. Va rog sa repetati totusi, cand am facut cererea?” 😀 Nu mi-a mai raspuns. Desi sunt convinsa ca nu este vina operatoarei ca ei ne-au tratat cu spatele anul trecut cand aveau comenzi, era totusi mai rezonabil zic, daca atunci ne-ar fi spus:  ” Daca aveti rabdare un an, vom veni cu siguranta si va vom monta antena.” Cine stie, poate am mai fi asteptat o saptamana. 😀

Pe scurt

  • Azi e luni 😀
  • Am ajuns totusi devreme la serviciu, dupa ce am avut o indelunga discutie cu copiii, cum ca scoala e obligatorie;
  • Astept un mail important, care daca nu vine repede, cred ca nu se mai intelege nimeni cu mine;
  • Am inceput din 16.03.2009 cura de slabire ( am 19 perchi de blugi care plsnesc pe mine)
  • Mai sunt cinci saptamani pana la Paste;
  • Astazi euro este 4.2767 lei;
  • Ieri am fost in parc si am vazut casute de pasarele facute de copii;
  • Cred ca mi se intoarce raceala;
  • Imi trebuie neaparat un alt aparat de fotografiat;
  • imi place primavara din ce in ce mai mult.

Daca am mai uitat din ele e din cauza ca nu am baut inca nici o cafea 🙂

Primavara din curtea mea

Ca stau la casa, majoritatea dintre voi stiu deja. O sa va povestesc azi cum am amenajat curtea primavara asta. Doar curtea deocamdata, nu si terasa ( da, da, am si terasa, asta nu stiati 😀 ). Am taiat si legat via ( Sorin), am plantat flori noi (Sorin), am taiat trandafirii (Sorin) si am curatat frunzele uscate ( fetele). Am adus balansoarul ( in care stau acum si scriu 🙂 ), masa si scaunele de curte ( astea iarna stau in pod). Ne gandim daca sa scoatem si florile din casa, pe care le-am tinut la caldura si lumina pe timpul iernii. Poate saptamana viitoare. Am montat si umbrela de soare ( Sorin), dar n-am deschis-o inca.  Curtea arata acum fresh, fresh. Cum adica ce-am facut eu? Mancare 😀 . Toata gasca asta muncitoare o sa vina cu mare pofta de manacare si eu m-am ocupat de asta. Multumesc Adi!

Afara este cald si bine, dar inca nu putem lua masa in curte. Insa o dupa amiaza petrecuta la aer, face cat o saptamana in fata televizorului.

V-am mai zis sa aveti o primavara frumoasa?

Energia regenerabila

Intrucat in ultimul timp am folosit destul de des lampa cu gaz, am inceput sa ne gandim din ce in ce mai serios la surse alternative de energie. Evident ca primul gand a fost un generator electric, asa cum am vazut noi in filme ca au casele mai izolate de restul lumii. Ne-am dus apoi cu gandul la panouri solare. Asta ar fi solutia ce-a mai viabila pentru noi, dar care necesita totusi o investitie initiala destul de mare, deocamdata. In seara asta, am vazut la coana zoitzica, ca duminica la Antena 3,  la 22.05 s-ar putea ( in caz ca nu intervine ceva si intra vreo editie speciala 😀 ) sa vedem o emisiune realizata de stelian muscalu  fix despre chestia asta. Abia astept, mai ales ca asta-i viitorul fratilor, energia regenerabila.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LPEwBD9IN6E&eurl=http://steliadis.blogspot.com/]

Eu zic ca-i ok sa renuntam pentru o seara ne uitam la sexy braileanca si ale ei surate, pentru a vedea o chestie care, ar putea schimba viitorul urmasilor nostri si daca suntem suficient de destepti, poate chiar si pe-al nostru.

Roblogfest vazut de pe margine

Am fost aseara la petrecerea bloggerilor din Fabrica. Arhi a povestit aici cum s-a vazut petrecerea de acasa si zoso cum s-a vazut din mijloc. Eu am vazut-o de pe margine. Sa va zic:

  • pe drum spre locatie, am vazut Minicooper-ul cu sigla roblogfest pe care il conducea Bogdana cu indemanare; pentru cei care nu stiu Mini Cooper a dat masinile cu care s-au plimbat organizatorii si membrii juriului zile astea;
  • la intrare coada ca la urs, insa civilizat;
  • inauntru lume multa cunoscuta si mai putin cunscuta; ideea cu “ecusoane” lipite direct pe haine a fost binevenita;
  • ca o baba ce sunt, n-am socializat cu nimeni (exceptie face Diana Bobar pe care am vrut neaparat sa o felicit pentru aparitia TV de ieri 🙂 )
  • zoso nu-i asa urat in realitate;  🙂
  • aparate foto peste tot, eu bineinteles am uitat “scrumiera” acasa 😀
  • Miruna (siblondelegandesc) era  imbracata frumos, frumos;
  • simona stanescu a venit mai tarziu, dar a venit;
  • nu tre’ sa va mai spun ca, vis urat a castigat aproape tot ce s-a putut;
  • la blog de muzica a castigat monden.info si la blog de cultuta bookblog cum era de asteptat;
  • m-am uitat dupa Cristinica dar nu am vazut-o;
  • castigatorii au fost orecum previzibili, mai putin la cel mai sexy microbloger unde, sa avem pardon….numai sexy nu-i nenea ala care a castigat;
  • In rest toate vedetele blogosferei, mai putin Arhi. Cred ca daca totusi venea el, imi miscam fundul de unde eram cocotata, ca sa-l salut 🙂
  • pentru cei care se intreaba, “cine naiba e asta care povesteste”, eu eram aia cu esarfa roz si ochelari, cocotata pe cea mai inalta treapta din fundul salii 😀

Concluzia: pentru mine a fost in proportie de 20% interesat si 80% boring.

Continue reading Roblogfest vazut de pe margine

Joi

Cea mai frumoasa zi din saptamana pentru mine este joi. De vineri nu mai vorbesc, deja e weekend. Dar joi dimineata, am asa o stare de bine, ca e aproape sfarsit de sapatamana, ca intalnirile importante le-am avut deja, ca am timp mai mult pentru mine si ai mei si ce mai incoace si incolo, joia e preferata mea. Nu zic ca nu e importanta, ba din contra, dar toate indatoririle  pe care le am se rezolva mai usor parca. Ca-i deja joi. 🙂

Azi am ajuns la serviciu foarte devreme  au avut fetele grija de asta. Si-au pus ceasul sa sune la 5, si-au pregatit ghiozadanele si la sase fara un sfert erau la mine in camera deja imbracate de scoala. M-au strigat ” Mami hai, ca noi suntem gata! ” 😀 Noroc ca azi e joi si mi-a  fost usor sa ma trezesc.

Va urez la toti o joie frumoasa si pentru cei care vin diseara la petrecere la Roblogfest, ne vedem acolo!

Oamenii din televizor

Nu vorbesc de oamenii pe care ii vad azi la televizor. Eu ma refer la oamenii  care apareau la televizor, inainte  ca eu sa implinesc 5-6 ani. Ei locuiau dupa parerea mea, intre televizor si perete si intrau pe rand in cutia aia mare sa-si spuna replica. Ma gandeam uneori daca ei aveau ce sa manance, sau unde sa faca pipi, dar nu-mi bateam capul prea mult cu asta. Pana la urma era treaba lor.

Am vazut odata la circ, niste pitici iesind dintr-o cutie mica, mica si m-am gandit ca aia sigur lucreaza la radio. Cand bunica mea a aruncat un  radio din ala mare, Gloria parca se numea, l-am desfacut in bucati sa vedem cine era in el. Am gasit doare niste circuite si  ne-am zis ” Ah, au plecat deja!”

Mai tarziu, un var mai mare ne-a lamurit misterul “Nu sunt ba in televizor, vin pe fir.” Aoleu, pai daca in televizor ii mai bagam cum ii mai bagam, pe fir nu incapeau nicicum. Cum naiba sa incapa oamenii pe fir? Si unde mai pui ca vin din perete, ca firul e bagat in perete. 😀 Doamne, Dumnezeule! Apoi credeam ca astia care vin pe fir, au niste abilitati speciale cu care s-au nascut. Imi era intr-un fel ciuda pe ei. 🙂

Continue reading Oamenii din televizor

Am patit rusinea…

Ieri,  purtata de valurile blande ale unei impliniri mult dorite (nu va spun inca despre ce e vorba) si purtata pe drumuri de treburile musai de facut, am ajuns la un centru de copiere. Aveam de tiparit multe certificate pe hartie speciala si ei erau oamenii mei. Am ajuns usor euforica 😀 , i-am dat baiatului de la calculator sa-mi faca certificatele si ca sa mai scutesc din timpul stat acolo, am vrut sa si platesc. Cu gura mare si cu miscari largi, am scos suta de lei si din greseala am scapat-o intr-o despartitura dintre tejghea si un perete zidit in fata ei. Peretele tejghelei era si el tot din zid. Intre cele doua ziduri era o distanta de cca 2.5cm. 😀  Imaginati-va doua ziduri, unul al tejghelei si inca unul de cca 60cm inaltime aproape lipit de primul. 😀

Ce-i de facut? Pai oamenii care lucreaza in centru, dupa ce initial mi-au zis ca de acolo nu mai poti scoate nimic, ca mai scapase o doamna acum cateva luni 10 lei si nu i-a mai putut lua, au incercat cum au putut, sa ma ajute, cand au vazut ca mai am un pic si plang de necaz. Alti bani nu mai aveam la mine si sincera sa fiu, nu-s pregatita in momentul asta, sa pun din buzunar 100 de lei, mai ales ca nu-i fo amenda sau ceva de genul asta. A nu se intelege ca amenzile le platesc cu zambetul pe buze. 😀

Mai oameni buni, cat sunt de mare, m-am asezat in genunghi in fata tejghelei si fara sa ma dezbrac, Continue reading Am patit rusinea…

Film de Oscar

Aseara am vazut Slumdog Millionaire si mi-a placut maxim. Desi multa lume spune ca povestea e trasa de par, eu una cred ca, cu siguranta fara un dram de noroc, viata noastra a tuturor nu numai a eroilor filmului, ar fi cu totul alta.

Sudip Mazumdar un jurnalist indian care a trait pana in urma cu 35 de ani intr-o mahala din india spune despre personajul din film: “Jamal, personajul principal din filmul Slumdog Millionaire a reuşit să scape prin metoda specifică cinematografiei, prin intermediul iubirii adevărate, a curajului şi a norocului. Oamenii continuă să ridice în slăvi prezentarea realistă din film. Dar nici vorbă de aşa ceva în realitate. Viaţa de mahala este ca o închisoare. Te jefuieşte de încredere în faţa celor bogaţi şi privilegiaţi. Îţi fură demnitatea, îţi omoară ambiţia, îţi limitează imaginaţia şi te schilodeşte din punct de vedere psihologic de fiecare dată când păşeşti în afara zonei tale de confort reprezentată de cartierul unde locuieşti”.

Ok, dar el cum se a reusit? O sa spuna ca el  e un caz special.

Continue reading Film de Oscar

Mama

Am plans de dimineata. De fericire pe de o parte si de dor pe partea cealalta. Felicitari facute manual cu dragoste si creioane colorate, poezii si cantece dedicate mamei. Aproape ca a fost “Cantarea Romaniei” la mine in camera. Insa cand au ajuns la cantecul asta, gandul mi s-a dus si mie la “mama mea”.
mama
Eram obraznici amandoi. Eu si frate’miu. Dezordonati, lenesi cateodata. Nu mancam, pierdeam des cheia,  nu aveam grija de haine, spargeam pahare zilnic. Intram cu copii in casa fara stirea ei si aproape de fiecare data disparea cate ceva. Nu s-a suparat prea tare niciodata. Ba da. Odata. Cand Continue reading Mama