Eram in vara anului 2004. Fusese o zi obisnuita de servicu, monotona chiar, pana sa-mi sune telefonul. Era mama. Cu o voce pe care nu ati dori sa primiti nici o veste, imi spune “Ninaa mama, s-a intamplat o nenorocire. Stai jos?” Eu stiind-o acasa cu copiii, va imaginati in ce stare eram cand i-am spus: “Zi mama, ce nenorocire, ce s-a intamplat?”
“S-au tuns fetele.”
Am izbucnit in ras. Ea: ” Nu rade mama, ca nu-i de ras. S-au tuns rau de tot. Doar cateva minute am lipsit din atelier si cand m-am intors, era randul Soniei sa fie clienta.” I-am zis sa se linisteasca, ca daca asta-i nenorocirea, nu-i mare lucru. O rezolvam cand vin eu acasa. Si m-am dus.
In fata portii mai multi copii se jucau ceva. Intre ei disting o fetita, careia parul in luneca frumos pana spre umeri si nu avea breton. Adica Continue reading Mergem la Ciufolici
Month: March 2009
Daca e luni e tragic
Pentru ca nu ne-am adaptat inca la ora de vara, ne-am trezit super-tarziu. Of, e luni, ne asteapata o saptamana plina de zile lucratoare. 😀 Am facut totul pe repede inainte si am intrat in garaj la 7.55 Ne-am urcat in masina cu catel, cu purcel, genti si ghiozdane am facut o mica criza de nervi ca toate CD-urile mele erau imprastiate pe bancheta din dreapta, m-am linistit pana a deschis tata usile de la garaj si am dat la cheie. Nimic 😀 Deja gandurile negre se adunau, am mai pus o data contactul. Tot nimic. Era clar.
Monstrii ( vedeti de ce le zic eu monstrii?) se jucasera in masina vineri seara, ascultasera muzica, si lasasera Continue reading Daca e luni e tragic
Amandoi
Odinioara
Erau tineri amandoi si cam de aceeasi varsta. Baiatul era imbracat cashual usor neglijent, dar o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu un suras usor melancolic, aruncat din coltul buzelor. Fata plutea parca intr-o rochita de bumbac inflorata, cam decoltata pentru vremea de afara. Asa ii spusese mama cand sa iasa pe usa si ii daduse in fuga un sal, sa-si acopere cu el umerii si decolteul. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un film sau la o piesa de teatru. Erau amandoi si doar asta conta acum.
Peste 5 ani
Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat cashual si o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu o saptamana in urma, in fata ofiterului starii civile, cu un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor. Femeia plutea parca intr-o rochie de bumbac deschisa la culoare, cam decoltata pentru vremea de afara. Bine ca avea cu ea, salul pe care il pusese mama in bagaje, cand se pregateau sa plece in calatoria asta de vis. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un muzeu sau la o corida. Erau amandoi si asta conta acum.
Peste inca 10 ani Continue reading Amandoi
Iulia si Sonia
Cateva poze neprelucrate de la “sedinta foto” de azi, in care fetele au scapat in sifonierul mamei:
Ora pamantului, energie regenerabila si fotbal
Stiti probabil cu totii ca diseara, cei care vor sa puna Romania pe harta responsabilitatii, vor stinge lumina intre 20.30 si 21.30.
S-au gasit multi care sa vocifereze, ca asta-i o prostie, ca ce mare economie facem noi daca se intampla asta o data pe an, etc. Mai bine o data pe an, decat deloc, nu-i asa? Si nu o faci numai pentru planeta si resursele ei, o faci in primul rand pentru tine, pentru factura ta de energie. Daca ti-ai face un obicei din a scoate din priza, atunci cand nu folosesti, aparatele electrocasnice macar, ai consuma cu 10% mai putina energie decat in prezent.
Mie asta cu “ora pamantului” mi se pare o initiativa excelenta, la care am sa iau parte cu multa placere. Ce ziceti? E meci de fotbal in timpul acestei ore? Joaca Romania? Continue reading Ora pamantului, energie regenerabila si fotbal
Puiul de om
Azi, o gheara imi tine strans sufletul.
Am la serviciu 5 colegi care asteapta sa devina parinti in perioada asta. Sotia unuia a nascut saptamana trecuta un baietel frumos, mare si sanatos. Sa le traiasca! 🙂 Asa s-a deschis perioada de nasteri. Altul asteapata din clipa in clipa sa-l sune nevasta sa o duca la spital. Ceilalti mai au un pic de asteptat.
Ieri insa, sotia celui care urma sa devina tata cel mai tarziu, adica prin iunie, a fost nevoita sa nasca. Nu stim nimic deocamdata nici despre mama, nici despre copil, speram sa fie bine amandoi. Stim doar ca bebelusul e o fetita, traieste, si e la incubator. De aici in colo, in mare parte, depinde si de ea, cat e de luptatoare.
Ei si-au dorit mult de tot copilul asta si sper din tot sufletul sa se bucure de el.
Sa facem miscare
Acum ca primavara si-a intrat pe deplin in drepturi (era si cazul ca aproape a trecut deja o luna), zic sa luam si noi ceva masuri, pentru a reveni la forma initiala. Cand zic “forma initiala” nu ma refer numai la greutate ci si la durerile de spate si de incheieturi. Mai e vorba si de lenea, care ne-a apucat odata cu venirea iernii si care nu se da plecata acu’ ca-i primavara, sub nici o forma. Ok, am facut ordine in sifonier si am scapat de hainele de iarna. Asta m-a ajutat, dar nu pre mult. 😀
Ce facem in continuare pentru a avea o conditie fizica buna? Adica pentru a avea capacitatea de a ne indeplini sarcinile cotidiene, fara a resimti o oboseala neobisnuita, si de a pastra o rezerva si pentru activitati fizice, sportive sau de petrecere a timpului liber.
Cand ati prins ultima data un metrou, coborand scarile mai repejor sau alergand un pic. Asa-i ca mai bine il asteptati pe urmatorul?
Sa-mi leg telefonul de gat?
Ca uit lucruri, v-am mai spus. Acum ca asta-i un lucru cert, trebuie sa fac ceva pentru a indrepta situatia. O iau metodic. Ce mi se intampla des din cauza ca uit? Cele mai mari neplaceri pe care le am din acest motiv, sunt legate de telefon. Patesc asa:
1. Uit frecvent telefonul acasa;
2. Cand reusesc sa-l iau de acasa, ramane des in masina;
sfarsitul primei parti….
Partea a doua, in continuare pe www.toane.ro
Va astept cu drag pe toti acolo. 🙂
Sunt un sofer bun
Prima data, mi-a spus asta instructorul cu care am facut scoala de soferi: “Hai Nina ca mergi bine. Cand te-am vazut la inceput cum te uitai la volan, am crezut ca nu scot eu sofer din tine, orice as face.” 😀
Apoi mi-a spus-o foarte elegant politistul cu care am dat examen: “Pentru ca azi e 8 martie, hai sa zicem ca, ati luat permisul domnisoara.”
Nu va mai spun cum mi-au comunicat cat de bine conduc, pe rand, parintii, fratele, colegii de liceu si facultate si mai tarziu sotul si apoi patronul de la prima firma care a avut curaj sa-mi dea masina pe mana. Cert e ca au pastrat stilul, iar eu am primit de fiecare data “felicitarile” cu un zambet larg de multumire pe fata.