fără toane

Erau trei frati la parinti. Trei baieti, de la mic la mare Danut (7) , Petrus (9) si Fanel (11). Erau, ca orice baieti de varsta lor, tare neastamparati. Vremurile erau grele si parintii lor nu aveau bani sa le ia incaltari si haine la fiecare. Purtau de la unu la altul. Totdeauna cel mai mare avea parte de palton nou, ghete noi, care din ce in ce mai ponosite, erau luate in primire pe rand, de Petrus si Danut. Intr-o primavara timpurie, Petrus si-a luxat mana stanga. Trebuia sa mearga la oras, la doctor si nu avea ghete bune. Le-a luat pe cele noi ale lui Fanel. Petrus era asa mandru de ele si Fanel era asa suparat, incat mama a trebuit sa-i promita ca ii va aduce ceva de la oras, numai sa vina sanatosi acasa. Doctorul i-a pus mana la loc lui Petrus si mama cu copilul s-au intors acasa. Pe drum, baiatul ii zice femeii ” Fa mamica, io nu-i mai dau ghetele astea lu’  Fanel.”  “Ei, parca e voia la tine” ii raspundea mama. Din oras femeia luase trei bomboane mari de ciocolata ( in mintea mea, sunt  ca Ferrero Rocher). Cand au ajuns acasa, au aflat cu totii ca trebuie sa se joace mai linistit de acum in colo, ca drumul la doctor e costisitor, dar ca totusi le-a adus ceva de data asta si le-a dat cate o bomboana la fiecare. Danut a desfacut bomboana si a mancat-o imediat, Petrus la fel, dar  Fanel  a gasit si el o metoda sa-si enerveze fratii, asa ca a pastrat un pic bomboana, si a bagat-o in gura dupa ce cei doi le-au terminat de mancat pe ale lor. Nu vreti sa stiti cum facea, cum  scotea bomboana usor cu limba afara ,  ca astia doi sa  o vada si sa pofteasca. Numai ca Petrus, fara sa se gandeasca prea mult, a bagat un deget facut covrig in gura la frac’su, ia luat bomboana si in secunda urmatoare, o mesteca deja la el in gura 😀 .  Fanel a urlat ca din gura de sarpe si s-a napustit peste el sa-si spele onoarea, patata acum de doua ori. Danut chicotea intr-un colt. Petrus a fugit si din cativa pasi ( era deja incaltat 😀 ) a ajuns in cosarul cu cartofi. S-a inchis acolo cu zavorul si a asteptat. Cosarul avea un gemulet patrat, care de fapt avea  doar rama. Prin ochiul de geam a bagat Fanel capul inauntru si a zis “baaaaaaaaa, da-mi bomboana si ghetele, ca te omor!” Petrus s-a intimidat un pic, isi dadea seama ca e aproape prins, s-a uitat insa in jur si a vazut ca statea pe gramada de cartofi. A luat un cartof, a ochit si a aruncat cat de tare a putut spre fata lu’ frac’su. Acestuia din urma i-a dat borsul pe nas si abandonand lupta s-a dus la tac’su sa se planga. Va dati seama, ca in sitatia in care era, te convingea usor ca dreptatea e de parte lui, asa ca batranul baietilor a iesit din casa sa-l puna la punct pe nazdravanul de Petrus. N-a fost chip insa sa-l mai gaseasca, fugise si apucase sa se ascunda. Spre seara, satul de cautare si de certuri, batranul striga tare in curte ” Petrussss, iesi ma afara ca nu-ti mai fac nimic”. Petrus apare dintr-o sira de paie, cu un ranjet de victorie pe fata. ” Futu-ti muma-n cur, acolo ai fost ma ?”  il intreaba  tatal, in timp ce-l scutura de paiele dupa el.  Vedeti dumneavoastra, asta batranu’ avea cuvant, nu i-a facut nimic 😀 , plus ca Fanel la ora aia dormea ca un bebelus, cu nasul bandajat si buza umflata.

PS. Fanel si Danut sunt unchii mei si Petrus e tata. Se au si azi ca fratii 🙂