fără toane

Ma simt frustrata la propriu, de faptul ca in Bucuresti zapada nu rezista. Ma uit la TV si vad ca sudul si sud estul tarii e acoperit de zapada. Ma uit pe geam. La noi nu numai ca-i uscat pe jos in curte, dar nici macar o urma de nor pe cer nu localizez. Eu vreau sa ninga. Si ce daca am niste cauciucuri fara aderenta la masina de serviciu, cu care umblu toata ziua prin oras?! Eu vreau sa ninga. Mi se pare ca iarna fara zapada, e ca piscina fara apa. 😀 

Cred ca deasupra Bucurestiului, poluarea e asa de mare, incat s-a format o pasla, care nu lasa nisoarea sa treaca si o redirectioneaza in zonele din jurul nostru, mai putin poluate. Da’ vedeti voi ca ploaia trece prin pasla, trec si cativa fulgi de zapada, dar nu trece ninsoarea.  

 Ultima zapada adevarata de care imi amintesc eu in Bucuresti, a fost acum cativa ani, cand am iesit la dat zapada pe strada cu mic cu mare. Erau si babe, care abia se tarau pe ele si care daca ar fi cazut si-ar fi rupt cu siguranta ceva, dar erau asa entuziasmate de zapada incat ne-au refuzat cand am vrut sa le ajutam ” lasa maica, dam si noi cat putem, mai luam si noi aer” Am facut la sfarsit un om mare de zapada, cu cratita, morcov, carbuni si matura si a fost o distractie pe cinste.

Vreau sa ninga si la Bucuresti, hello, hello… ma aude cineva?