Au fost vremuri in care, se spunea despre mine ca sunt o plangacioasa. Plangeam daca ma certam cu fratelo, plangeam de ciuda cand luam o nota proasta, pangeam ca nu am telefon fix acasa, plangeam cand nu primeam cadoul fix de ziua mea ( chiar daca il primeam cu o zi inainte 😀 ) , plangeam…. Cand ma opream, eram aproape impacata cu situatia, imi recapatam fortele, si ii bagam fratelui meu toate hainele din sifonier in cada plina cu apa, ma puneam pe invatat si notele proaste se indreptau, dadeam nr. de telefon al vecinei mele si ziceam ca e al meu, si cu timpul, cadoul s-a obisnuit sa vina fix de ziua mea 🙂
Nu mai sunt o plangacioasa, dar mai plang si acum cateodata. Asta imi aduce aminte ca sunt om, ca imi pasa, si ca desi se spune ca rasul face bine la sanatate, cateodata e bine sa lasi lacrimile sa-ti curga….
http://www.madone.ro/23-01-2009/Ai-ceva-de-spus-si-ti-se-pare-ca-nu-te-aude-nimeni.html
este chiar sanatos dpdv medical
@maria- multumesc 🙂
@stelian muscalu – aha, deci ca si rasul si plansul face bine. Nu-i rau deloc 😀
mai bine zi ca acum nu ai timp sa plangi , sau ca nu mai ai loc 🙂
Ei … fiecare om plange … fiecare are momente din astea!
Iar ce ii faceai fratelui tau … demential :))
@maniak – am loc, numai ca poate da, nu am timp.
@tzontzyca- 😀 eram rea
“Despre viata nu poti scrie decat cu un toc muiat in lacrimi”, asa zicea unul mai destept ca mine, Cioran pe numele lui.
E ok sa plangi, si eu plang, toata lumea plange. Unii nu recunosc asta, dar toti plangem.
@nume de cod 29- cica ” baietii nu plang” 😀
Ba plang si ei, mi-a zis mie Bittman 😉
am inteles, am inteles 😉
Plansul elibereaza stresul psihic. E bun, atata timp cat linisteste. Se zice ca plansul de nervi e cel mai bun calmant. Cu totii am trecut prin asta.
@bungust- pai sa stii ca e calmant. Ma bucur sa aflu ca mai plange lumea 🙂
Îmi aduc aminte şi eu de zilele când plângeam că luasem un 8 la mai ştiu eu ce materie. Că deh, şi aşa nu-mi făceau nimic ai mei acasă însă mare era (este) ambiţia. Deh.
@leonid- hahahha, exact. Eu am ascuns carnetul de note cateva saptamani cand am avut primul 8 😀 Parintii nu-mi ziceau nimic, dar eu nu mai vroiam sa-l vad.
Apoi nu m-am mai sinchisit. La 3-uri deja aveam zâmbetul pe buze. Mare mi-a fost mirarea să văd că anumiţi colegi care luau note mici în liceu ţineau mult la note în generală. Cine ştie.
@leonid- pai da, pana la urma si mie mi-a trecut 😀
E ca şi cheful de muncă, la început vulcanic, apoi deloc.
Lacrimile curata sufletul de amintirile triste.