Am gasit asta la liviu, am facut testul si mi-a iesit asta:
Fa-ti si tu testul si spune-mi ce ti-a iesit. 🙂
Am gasit asta la liviu, am facut testul si mi-a iesit asta:
Fa-ti si tu testul si spune-mi ce ti-a iesit. 🙂
Ultima leapsa de la Beti, pentru voi toti 🙂
country: Belgia door: brown glass door
form – shape and state: line
state of mind: happy
quantity: is not important
sunblock: it made my brain reel
streetname: butterfly ( asa se numea strada pe care am copilarit) 🙂 planet: The Earth
american: Tom Sawyer
dream: lots of thing
Romanian: Gabriel Liiceanu
Belgian: Hugo Claus “The Sorrow of Belgium”
Gata, acum ma duc la ceaiuri calde si doctorii, ca pana luni tre’ sa fiu ca noua. 😀
Nichita, poetul, spunea că:
Matematica s-o fi scriind cu cifre/Dar poezia nu se scrie cu cuvinte….
Nu stiu ce mi-a venit sa zic asta, dar am observat ca in ultimul timp incep sa scriu ceva si termin scriind despre cu totu’ alt ceva. 😀
Cafeaua de dimineta. Adica cafeaua de toata ziua, pentru ca beau o singura cafea pe zi. Trebuie sa fie dulce. Doua lingurite de zahar la o cana ca asta. Bine in poza sunt doua cani, una din ele s-a spart zilele trecute, nu va spun care, nu conteaza. Sa revenim la cafea. Imi place cafeaua cu lapte. O beau si fara, daca e musai, dar nu are aceeasi gust. Si imi mai place sa beau cafeaua linistita, citind presa sau blogurile care-mi plac. 🙂
Si ce daca nu suntem la mare? Si ce daca nu e vara si nici nu avem nisip? Oricum nu ar fi rezistat. Ar fi venit apa si le-ar fi luat.
Am plecat dimineata in viteza de acasa ( de obicei plec cu viteza a doua, azi am plecat cu a patra 😀 ). Am aflat la 7.20 ca Iulia azi e de serviciu pe scoala si trebuie ca la 7.30 sa fie acolo. Am accelerat. Ce daca i-am spus de milioane de ori sa-mi spuna din timp, sa nu mai lase totul pe ultimul moment? Ea nu-si schimba obiceiul.
Era gata sa-mi treaca supararea cand m-a intrebat daca-si poate lua carti azi la ea, pentru cazul in care se plictiseste. Mi s-a luminat fata si i-am spus “sigur, ingeras!” . Doua minute mai tarziu, avea in mana un pachet de carti de joc, pe care il indesa intr-un buzunar al ghiozdanului. 😀 Am crezut ca nu-i adevarat. I-am tinut o predica ca la carte si a renuntat la ele. Si-a luat pana la urma o carte de povesti. 🙂 In drum spre scoala mi-a zis Sonia, care stia… “Oricum mami, are domnul BGS carti de joc.”
Am luat-o de la Beti si o dau mai departe catre Flore, Lili si toti ceilalti… Darael a raspuns deja genial…
Eu zi ca daca as putea fi:
o floare: lalea galbena
un anotimp: primavara
o culoare: verde
un animal: ghepard
un obiect vestimentar: little black dress
o piesa de mobilier: un tablou
piesa muzicala: Anotimpurile (Primavara) de Vivaldi
un vers: ..Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
un peisaj: Continue reading Daca as putea fi…
Cea mai mare dorinta a mea, zilele astea este sa castig un domeniu.ro de la blogway, cu ajutorul fetelor din blogosfera feminina. Pentru asta, trebuie doar sa spun daca bloggingul mi-a schimbat viata.
Raspunsul meu este da, nu numai ca a schimbat-o dar, a si preluat-o intr-un fel. Gasiti aici pe blog, in mare parte, fapte si vorbe din viata mea. M-am atasat de el si il ingrijesc ca pe o planta draga, care rezista fara tine cateva zile, dar daca lipsesti prea mult, incet incet se ofileste. Pentru mine, blogul este un loc unde incerc sa strang, asa cum fac si in viata de zi cu zi, mai multe TOANE bune, decat rele. 🙂
De cand am blogul, mi-am facut multi prieteni ( unii carcotasi ar spune ca e mult spus prieteni 🙂 ). Sunt oameni care ma citesc zilnic si care uneori, imi spun si ce gandesc ei vis-a -vis de toanele mele. Pe unii dintre ei am reusit sa-i cunosc personal, datorita intalnirilor Continue reading TOANELE din viata mea
Pentru ca simt nevoia sa impartasesc cu voi, micile intamplari din ograda mea, va zic asa:
Acum v-am lasat, ca intru in jumatatea aia de ora din zi, in care chiar muncesc 🙂
Am un var, Georgian, din Braila. De cateva saptamani e detasat cu serviciul, impreuna cu cativa colegi, sa renoveze o scoala din Bucuresti. In primul weekend petrecut in Bucuresti, s-au dus baietii in piata la Obor, sa-si mai ia una alta. Nu stiu ce si-au luat ei pana la urma, cert e ca lu’ vara’mio i-au furat rromanii din Obor si telefonul si banii pe care-i avea la el. Aproape o tragedie. Ma rog, s-a obisnuit pana la urma cu gandul ca la Bucuresti nu-i voie sa fii neatent si sa-ti tii banii sau telefonul in buzunare neasigurate cu enşpe lacate/fermoare/scaiuri. Eu in locul lor nu mai veneam in piata la Obor poate niciodata, dar ei, ce fac? Astazi se duc din nou in piata, sa-si cumpere un telefon. Nu nou, ca cica-i scump, mai bine unul de la baietii care se ocupa cu asa ceva. Gaseste un telefon dragut, Continue reading Telefonul de lemn de la Obor
Ma simt frustrata la propriu, de faptul ca in Bucuresti zapada nu rezista. Ma uit la TV si vad ca sudul si sud estul tarii e acoperit de zapada. Ma uit pe geam. La noi nu numai ca-i uscat pe jos in curte, dar nici macar o urma de nor pe cer nu localizez. Eu vreau sa ninga. Si ce daca am niste cauciucuri fara aderenta la masina de serviciu, cu care umblu toata ziua prin oras?! Eu vreau sa ninga. Mi se pare ca iarna fara zapada, e ca piscina fara apa. 😀
Cred ca deasupra Bucurestiului, poluarea e asa de mare, incat s-a format o pasla, care nu lasa nisoarea sa treaca si o redirectioneaza in zonele din jurul nostru, mai putin poluate. Da’ vedeti voi ca ploaia trece prin pasla, trec si cativa fulgi de zapada, dar nu trece ninsoarea.
Ultima zapada adevarata de care imi amintesc eu in Bucuresti, a fost acum cativa ani, cand am iesit la dat zapada pe strada cu mic cu mare. Erau si babe, care abia se tarau pe ele si care daca ar fi cazut si-ar fi rupt cu siguranta ceva, dar erau asa entuziasmate de zapada incat ne-au refuzat cand am vrut sa le ajutam ” lasa maica, dam si noi cat putem, mai luam si noi aer” Am facut la sfarsit un om mare de zapada, cu cratita, morcov, carbuni si matura si a fost o distractie pe cinste.
Pentru ca am castigat acest concurs la Miruna ( siblondelegandesc) , am fost aseara la concert la Vama, impreuna cu Sorin si Carmen. Am ajuns la timp, cat sa-l vad pe Tudor cand vine (eu) si sa fumeze o tigara (ei ), inainte sa inceapa show-ul.
Atmosfera din Becker Brau a fost foarte misto, baietii de la Vama au cantat melodii si vechi si noi, lumea stia versurile si canta cu ei. Raul (claparul Vama) a fost de mare angajament, Caminschi la fel. Tudor a cantat/sarit/dansat/sarit/miscat/ dansat/ cantat incontinuu, trei ore cu o singura pauza de 15 minute. Rezistent frate, eu daca faceam asa un minut si jumatate (dupa ceas), cred ca ma luau cu salvarea 😀
Fitele cu masa rezervata au fost in van, mesele au fost aproape goale, lumea a stat in picioare, a cantat si dansat non stop. Eu am crezut ca o sa fie doar pustime, dar n-a fost chiar asa. Media de varsta cred ca a fost undeva la 27 de ani, trasa mult in sus de grupul nostru. 😀 Am vazut chiar si cativa copilasi, care stiau versurile pieselor mai bine decat mine, dar ei au mai mult timp liber, nu-i asa? Lume cunoscuta nu prea am vazut, doar spre sfarsit l-am identificat din multime, pe Cabral cu mandra.