fără toane

Costica a fost numit inginer sef la un atelier 🙂 . Acolo multi meseriasi si maistri. Vechi, priceputi, dar care au avut mereu de-a face cu sefi carora nu prea le placea sa se amestece in vaselina cu care isi faceau ei  treaba, si luau de bun ce le ziceau meseriasii.

Intr-o zi Costica se duce la mesterul X si ii da o lucrare. X se uita la ea, se uita la Costica, se uita si la ceas, dupa care decreteaza ca nu se poate face. Ca n-are nu stiu ce dispozitiv si nu stiu ce material etc. Costica se invarte in jurul utilajului la care lucra mesterul X si-l intreaba la ce folosesc diverse manete, manivele, butoane, cutite si alte d-alea dispuse pe utilaj. Mesterul ii raspunde cam in dorul lelii. La sfarsitul discutiei, Costica ii zice „ bine mestere, multumesc! Acu da-te un pic la o parte 😀 ” si se aseaza la utilaj si face piesa despre care mesterul zisese ca nu se poate face. Si ce-i zice Costica la sfarsit mesterului? „ Da, bre, aveai dreptate, nu se poate face, dar uite ca acum, dupa ce mi-ai explicat la ce folosesc astea, ii daduram de cap!”

Sa va mai spun ca din clipa aia la acel atelier nimeni nu a mai marait, nu a mai carait si ca mesterii se intreceau intre ei? Oare cum se numeste aceasta calitate a unui sef, care ii face pe subalterni sa lucreze in draci?!

Daca ar fi sa ma iau dupa  „cunostintele” pe care le au majoritatea sefilor, nu se numeste in nici un fel. Ca ei n-au auzit de ea!