fără toane

Iti faci blog 🙂 asta a fost primul meu gand. Nu glumesc!
N-am avut niciodata o memorie extraordinara, dar, am avut o memorie mult peste medie ( asta in comparatie cu colegii de scoala evident). La scoala invatam usor poeziile, lectiile, comentariile, dar majoritatea dintre ele erau uitate apoi ( exceptie fac poezii precum Zdreanta al lui Arghezi sau, Mama de George Cosbuc, pe care nu reusesc sa le uit, si pe care majoritatea dintre noi le stim 🙂 ).
Imi aminteam si eram in stare sa scriu un rezumat al oricarei carti pe care o citeam. Nu intelegeam expresiile: ” cartea asta am citit-o de doua ori”, “filmul acesta l-am vazut de doua ori”. De ce sa citesti o carte de doua ori?, ai terminat toate cartile din lume si ai luat-o de la capat 😀 ? Acum nu mai sunt de aceeasi parere. Cred ca as reciti cu placere unele carti 🙂 .
In urma cu ceva timp un prieten m-a intrebat daca joc Conquiztador. Nu stiam despre ce-i vorba si mi-a explicat ( vezi www.conquiztador.ro).
Nu-i rau jocul, nu are cum sa sa-ti strice, dar, am inteles ca memoria mea nu mai este antrenata ca in trecut.
Mi-am dat seama ca memoria asta pe care o aveam si care, cum spuneam, nu a fost niciodata extraordinara, nu numai ca nu mai poate reproduce niste notiuni care candva imi erau familiare, dar are dificultati si in a recunoaste uneori informatia originala.
Ce sa fac? Ce inseamna asta? Ma lasa capul? Nu, refuz sa cred asta, trebuie sa fie alceva, si sa existe o cale prin care sa-mi antrenez memoria (pentru inceput e bun si Conquiztadorul). Si mai e si blogul 🙂 , nu-i asa?