Că anul ăsta se împlinesc 20 de ani de la revoluţie, se ştie. Pentru mine a fost revoluţie, eu atunci am fost pe străzi, am strigat, am fugit, am pierdut prieteni, l-am urmărit pe Ceauşescu, am făcut poliţia să se dea cu noi, deci cum spuneam, pentru mine a fost revoluţie. Anii au trecut repede (prea repede) și iată-ne ajunși peste douăzeci de ani. Nu unul, nu doi, nu cinci , nu zece, ci douăzeci.
Amintiri despre epoca de aur s-au tot scris, ba s-au făcut şi multe filme, mai bune sau mai rele, pe subiect, deci tema e oarecum fumată. Ce ne-a rămas?
Zilele astea, stăteam şi mă uitam în jurul meu, să văd ceva de acum 20 de ani? Mă refer la ceva fizic. Palpabil.
M-am uitat prin şifonier, nimic. M-am uitat la șifonier, langa șifonier, televizor, pat, birou, cărti. Nimic. Bijuterii, încălţăminte, blănuri, nimic. Parchet, gresie, nici atât, ţinand cont că am facut casa mult mai târziu.
Am luat-o prin camere la rând. Perdele, draperii, farfurii, aragaz, cutii si cuiere, nimic. Am ajuns la concluzia că n-am şanse să gasesc în casă nimic, aşa că am pornit spre pod, aici cu sigurantă se va găsi ceva. Şi nici n-a fost greu. L-am găsit imediat în una din cutii:
Era neschimbat, exact ca acum mai bine de douazeci de ani. E adevarat ca acesta este al socrilor mei dar oricum la mine in casa este. Pe de alta parte, cum în weekend am fost la ţară la părinţi şi mi-am revăzut diplomele, cărţile din Bibioteca Şcolarului, şi tacâmurile de argint :D, mi-am dat seama că mai sunt case în care găseşti uşor ceva ce are mai mult de 20 de ani.
Voi aveţi ceva, un lucru în jurul vostru de acum 20 de ani? Fizic vorbind, şi nu mă refer la oameni sau la blocuri.
Asta era mişto să v-o dau leapşă…
eu sunt de acum 20 de ani, daca se pune. sunt palpabila…
@Ioana- nu se pune ca am zis fara oameni. Or’ tu nu esti om? 😀
La mine mai sunt ceva carti si cateva bibelouri in vreo doua cutii.
Nu mi-aduc aminte daca am ceva.Bunica-mea are cu siguranta ceva din acele vremuri.
In schimb am niste amintiri puternice din perioada 22-25 dec 1989. Pe vremea aia aveam 11 ani si totul mi se parea un film foarte bine regizat. Tarziu(dupa cateva saptamani) am constientizat gravitatea celor intamplate acolo.
ieu sunt varsator 😛
dar vorba lu malve, carti n-ai?
@Malve- bune si alea, sau mai ales alea.
@Nicu- Doamne, ce tanar esti!!! 🙂
@Ioana- am inteles, esti varsator, asa se explica…. Aici la mine acasa n-am carti de atunci, au ramas toate la mama in biblioteca. 😀
apartamentul in care am locuit un an de zile era mobilat si utilat ca acum 30 de ani. Aveam printre primele modele de frigider arctic, telefon cu disc, televizor olt si siringi din sticla si metal – care se sterilizau cu alcool sanitar :)) A si mai era si un fier de calcat care se incalzea pe aragaz, greu de trei tone.
@ Nina
…si cat de nelinistit 😛
@pietricel- upf ce sa zic, sa gasesti asa un lucru vechi in casa e ok, dar sa le ai pe toate vechi s-ar putea sa fie un pic frustrant. 🙂 Bine ca ai scapat de casa aia.
@Nicu- mai ales nelinistit…
wow ce amintiri, pai sa vedem… aveam 12 ani, am pe aic un bibelou cu caine dalmatian (:P) cu care se joaca piticii mei uneori si culmea rezista, mai am…. clasoarele… un album cu Nadia Comaneci care avea o poza cuy multe jucarii pe pat si viam mereu si eu la asta…… niste bibelouri la mama, o fata de masa care-mi amnteste de duminicile cu “Racheta alba”… si nu mai stiu…. 😀
Am un ursulet roz, care e de vreo 27-30 de ani…se pune?
@Dili- mi-ai amintit de cartea mea cu Nadia Comaneci pe care o am la mama si pe care am citit-o de vreo 3 ori cred, pentru ca pana la urma i-am rupt coperta.
@April- se pune, sigur ca da. Rozul rezista… 🙂
ptiu drace…daca puteam sa-ti pun aici cravata de pionier. eu mai am prietenii…si sunt palpabili. nu gluma 🙂
mai am glasorul plin de timbre si jocul “bunul gospodar” cu cartonul taiat- devenise tunel pentru trenulet 🙂
– am toate monezile de pe vremea aia.
– un bibelou cu o rata
– si 2 cu stan si bran
cred ca o iau eu ca leapsa…
Cărțile se pun? Deci am cărți, discurile de vinil neprețuite ( Pink Floyd, Vangelis, JM Jarre, Kraftwerk, Oldfield, etc.) le păstrez deși pick-up ul acu e la tanti Jeni la cantină unde ascultă muzică de ”domnu Strauss” când prestează. Aaaa, și mai am colecția de timbre, Poate le țineți minte: bucățetele acelea mici pătrate de hârtie, frumos colorate, cu margini dantelate și lipici pe spate. Sănătate!
Cateva carti, certificatul de nastere, diploma de studii si nimic altceva…Aoleu, suna groaznic, de parca nici n-as fi facut parte din epoca aia !!!
Cărțile se pun? Mai am discuri de vinil neprețuite ( Pink Floyd, Vangelis, Jarre, Oldfield, Kraftwerk, ELP, etc). le mai țin deși pick-up-ul e acu la tanti Jeni la cantină să asculte muzică de ”domnu Strauss” când prestează în bucătărie. Aaaa, mai am colecția de timbre! Le mai știți? Pătrățelele alea mici de hârtie frumos colorate, cu margini dantelate și lipici pe spate. Hai, sănătate!
Aaaa, da! am uitat de trenulețul PIKO, de trusa Optic-Montage ( aia de făceai 6 instrumente optice, era mișto de tot), aparatul foto Smena-8, niște mașinuțe… Pfuaaa!!! Dacă le-aș pune pe o păturică în piață la Moghioroș aș deveni milionar!
Carti, bibelouri… si papusa mea… care am primit-o inainte de ’89 si o mai am si acum…
@coana zoitzica- cravata de pionier daca o ai esti tare. Prietenii nu se pun ca-s oameni si daca nici oamenii nu ne-au ramas atunci chiar ca ar fi tragic. 😀 Eu nu-mi amintesc de bunul gospodar, era un fel de travian?
@Sorin- hhhahaa, buna asta cu cerificatul de nastere, nu m-am gandit. 🙁
@Cristian- esti fericita ca inca iti mai merge pick-up-ul. Timbrele le stim, cum nu, si coana zoitzica cica le mai are. 🙂
@nina: bunul gospodar 🙂 era o variantă stupidă de Monopoly. Am jucat o dată. Din păcate înainte jucasem Monopoly la un amic de la școală care avea tatăl pilot șiîi adusese Monopoly franțuzesc cu Parisul. Bunul gospodar era cu magazinul Unirea, parcă 🙂
Mileuri, ceva? Vreun TV LCD Diamant? 😀
@Ruxandra- hahaha, papusile alea erau o minune. Doamne, ce-mi mai doream si eu. Pana la urma am avut. 🙂
@Cristian- cu magazinul Unirea?! Lol
@mRcosmin- ai sau nu?
Eu am apartamentul cu tot ce este in el, mobila, carti, JVC-ul vechi… e plina casa de amintiri.
Dar eu sunt batran, asa ca nu va uitati ce am eu pe aici….
@darael: hai că-ți fac loc pentru păturică lângă mine în piața Moghioroș.:)
Iti vine sa crezi sau nu, eu si acum am un bibelou peste pe monitorul de la job.
@Darael- adica tu ai tot ce aveai acum 20 de ani si ceva in plus? N-ai pierdut/daruit/distrus/consumat nimic?
@TVdece- ma bate si pe mine gandul sa-l iau la serviciu acum ca l-am dat jos din pod. 🙂
@Law- daaaa, vrem poze cu ele, mai ales bibeloul cu rata dar si banii. 🙂 Scuze te dusesei direct in spam. 😀
cravata de pionier e mic copil pe langa rasnita si aparatul de masaj 😀
@coana zotzica- cum adica aparat de masaj? Eu de ce n-am avut? Sau era vreo coada de matura? 😀
cum nu ai avut? era o nebunie ca un fier de calcat de te zdruncina din toti rarunchii 😀
tare saraca ai fost mujer 😉
@coana zoitzica – curat saracca, mujer!
am facut o scanate fulger si ar cam fi asa:
– cartile mostenite de la parintii mei (toate), cea mai veche este din 1901 parca,
– niste seturi de carti postale Moscova si Leningrad de prin anii ’80 si …
– pozele din armata. De atunci, din ’89. de acum 3 vieti.
Mai e ceva da’ mi-e cam rusine …. o pereche de sosete tricotate din BBC, din ian. 1989, nu stiu prin ce mister au supravietuit atata timp. (o sa rada toata blogosfera de mine acum). 🙂
Carti. Vreo 2 mii. Pahare cu piticii din Alba ca Zapada. Cerceii pe care ii am in urechi de la putin timp dupa nastere. Stiloul primit de la tati care la randul lui il primise de la parintii lui cand a intrat la liceu. O patura cu o pisicuta si un ghem (desenate pe ea). Fuste de-ale mamei scurtate pentru mine (le port eu acum). Primul meu ursulet de plus adus de mama la intoarcerea dintr-o delegatie la Chisinau. Un raft de carti – a fost al lui tati. Masuta din bucatarie – a fost multi ani masuta din hol a parintilor lui tati. Un scaun de aproape 70 de ani (e drept ca “modernizat”) tot de la ei. Lingurite, furculite & alte din astea. Dulapul din bucatarie. A fost al mamei si multa vreme a fost dulapul nostru din baie de la Brasov. Trei covoare. Doua le am in camera – fusesera initial in camera mea de la Brasov. Al treilea e in bucatarie – a fost initial pe hol la ai mei la Brasov. Pana in ’96 cand au pus gresie. O vaza mare (care acum e crapata si nu mai tine apa) si o vaza mica. Alte strachini prin bucatarie. Cu siguranta o oala, 2 ibrice. Mai sunt si altele, dar nu le folosesc niciodata. Ai mei mi-au dat multe chestii pentru bucatarie cand am venit aici, dar pe majoritatea nu le-am folosit niciodata. Unul din scaunele din camera. Facea parte din mobilierul bej din camera mea de la Brasov.
Si acum piesa de rezistenta: o cutie care miroase a parfum de lacramioare (ca am varsat eu sticluta in el cand eram mica) in care am colectionat cate o crenguta de brad din fiecare brad de Craciun din ’87.
[…] intreaba Nina intr-un post de-al […]
am un glont de la revolutie. l-am gasit in casa atunci.
Cred ca-s prin pod la Braila. Te intereseaza?:D
@Mihai- tu cu sosetele esti sigur cel mai castigat. De ce sa rada lumea? Sincer si eu prima data cand m-am gadit la ceva vechi de 20 de ani m-am gandit la imbracaminte si desi aveam cam acealeasi marimi si atunci nu am mai gasit absolut nimic. 🙂
@otrava- OMG la tine in casa au fost gloante??? Bine ai venit!
@mRcosmin- nuuuuuu, mi-e de ajuns sa stiu ca le ai. 🙂
@brontozaurel- wau, maica da tu chiar ai o gramada de lucruri. Sa le stapanesti sanatoasa. 🙂 Adica, tie iti mai miroase si acum cutia aia a parfum sau acum miroase a brad?
Eu mai am niste colectii de surprize si majoritatea marcilor postale de atunci.
@Nicu Se pare ca instinctul tau de atunci a fost bun, dar l-ai inabusit mai tarziu. 😀
Io am un pește ca al tau, culoarea difera (e portocaliu). Faza e că l-am primit acu’ o luna-doua de ziua mea (au făcut mișto de mine maxim) și e nou. Cred că se mai fabrică, ceea ce mă sperie. Nu l-am luat de la mama când m-am mutat, căci m-am mutat fix după ziua mea, dar o să-l iau și o să-i fac o ședință foto și mă voi mândri cu el pe blog :))
Aaaaa și mai am un papagal, singurul și unicul bibelou posedat de familia noastra vreodată. Părinții mei n-au halit bibelourile și mileurile, ferice de mine. Iar papagalul bibelou, verde, e primit de la mamaie de când am făcut 2 sau 3 ani. Oau deci clar tre’ să trec pe la maică-mea șa-mi iau averile.
@Bad Pitzi- curat averi! Astept sedinta foto cu interes. 🙂
[…] ce vă arăt peștele? Păi am citit inițial chestia asta, ceea ce mi-a adus aminte de existența peștelui. După care am zis să mă laud și eu că posed […]
eu am o rochie, care a fost a mamei mele si acuma…e la mare moda :)) . ah…si are vreo 30 de ani.
@zapacita- daca-i la moda acum sigur va fi la moda si cand vei avea tu copii. Ai grija de ea. 🙂
la mine toată casa e de acum 20 de ani, că nu am avut bani s-o renovez. Stau în casa părinţilor mei şi am chestii vechi chiar de 30 de ani: biblioteca, faianţa, gresia, covorul persan, tablourile, lambriul, cada care a ruginit şi picură, chiuvetele, aragazul cu uşa handicapată, lustra, debaraua care scârţâie.. şi dacă mă uit bine în debara poate chiar mai găsesc şi nişte dulceţuri de acu’ jde ani:)
@Rox- asta cu dulceturile a fost de nota 20. Bine ai venit!
bine că v-am găsit!:)
Cred ca mai sunt obiecte de acum 20 de ani pe la mama.
Acum 20 de ani, personal nu posedam niciun obiect, in afara de cartile de scoala.
Daca stau sa am gandesc (putin!), regasesc covorul persan de Orastie (cele mai bune!!!), o farfurie cu insemnele judetului (p-asta o stiu de cand imi pot aduce eu aminte…si e ceva timp de atunci, mai mult de 20 de ani…gen), inca o farfurie pictata de un prieten al tatalui meu, cred ca si mobila din sufrageria mamei. A fost o comanda spoeciala si e facuta misto.
Ce-ar mai fi?
Cred ca niste prosoape pe care le “castiga” tata la vreo nunta (da, avea formatie si cantau la toate nuntile sin zona).
Si cred ca daca caut bine, o sa gasesc asa-zisa mea zestre . Hahahaha (prosoape, stergare, cateva mileuri…chestii de genul asta)
@morena- ehehe, voi aveti multe lucruri folositoare vad. Bravos!
aveam 5 ani cand a fost revolutia … maica-mea are in casa ziare de atunci 🙂 asta lasand la o parte mobilier si alte alea, ziarele mi se par mai importante
@Alexandra- cred ca-i foarte misto sa citesti ziarele de atunci. Era sa zic “recitesti” dar ma gandesc ca nimeni nu le citea atunci. 😀
Mobilierul, da… Dulapurile!
Eu mai am si trusa chinezeasca de geometrie, aia cu portocaliu pe ea. A mai ramas compasul si raportorul.
Am pastrat si însemnele pionieresti: cravata (dar nu si inelul, inelele de cravata sunt azi de negasit!), ecusonul bleu, ecusonul galben, snurul de comandant de detasament (ala galben!), tresele galbene si albastre de pe umeri, si o insigna mica cu stema partidului. Ah! si matricola de la liceu, pe care n-am apucat s-o port decât un trimestru… (ca în vacanta de iarna s-a întâmplat o galagie si n-am mai purtat uniforme…).
@Raluca- moamaaaa cate ai tu. Esti supertare! Sa le pastrezi pentru colectionari. Aia cu galagia a fost buna. 🙂 Bine ai venit!
Eu am un asparagus de 20 de ani. Defapt.. eu am doar 14 ani, deci asparagusul e mai vechi decat mine :)). Oricum, acel asparagus a fost cumparat, plantat chiar in decembrie (la sfarsit).
@Hazel Nut- adica asparagusul tau e de-o seama cu democratia noastra. Sper ca lui ii merge mai bine. 🙂
Bine ai venit!
bibelouri, carpete, sifonierul, bibliorteca, o vitrina odioasa plina cu alte bibelouri si cu servicii de cafea/dulceata tot din vremea lui Ceasca.
exterminarea celor mentionate mai sus mi-a devenit scop in viata 😀
@Alice- iti doresc succes! 🙂
Bine ai venit!
thx Nina, o sa am nevoie :d
@Alice- 🙂
Picolea, pe la oras, n-am. Da la tara am si de-acum 100 de ani. Le tinem in casa veche, e un minimuzeu acolo: macaturi, presuri, costume populare, razboi de tesut, mobila, macrameuri, bibelouri, romane, saxofonu lu bunicu din vremea in care iera lautar. In pod, “almanahe” de pe timpu lu Ceasca, “Cutezatori” de-ai mei, manualele scolare alu bunicu’, tata, matusa si ale mele, o valiza mare cu corespondenta lu bunicu, matusa si tata ce incepe cu scrisorile lu’ bunicu catre bunica din timpu’ cand iera in armata (asta e nepretuita).
Apoi mai avem tot felul de fierotenii cum ar fi printre care si fieru’ asta de calcat.
http://i83.servimg.com/u/f83/14/23/30/40/ius10.jpg
@Morom3t3- tu maica sa ai mare grija de zestrea asta, ca maine poimaine ne trezim ca nu mai avem de niciunele. 🙁
Carti, daca se pun.
La parinti ar mai fi un pick-up (functional) si un magnetofon, astea pe post de bibelouri.
Cred ca am, cu siguranta am. Este vorba despre o combina muzicala pe care mi-a adus-o tata in ’86 ( aveam 4 ani pe atunci), o gramada de discuri ( pentru ca acea combina este cu pick-up deasupra ), niste bibelouri, tablouri si bineintels, carti. Cred ca iti voi prelua ideea ca pe o leapsa, daca imi dai voie. 🙂
Amintirea supremă este apartamentul părinţilor mei, cumpărat în martie 1977, imediat după cutremur. În el se află şi acum linoleumul original, tocăria interioară originală (mai puţin ferestrele, modernizate), două lustre (în restul camerelor am pus plafoniere), iar în bibliotecă (construită de tata cu ţevi metalice şi rafturi din PAL) cărţi multe, cea mai veche fiind din anii ’20 sau ’30.
În faţa blocului există şi acum un conifer ciudat, un fel de pin cu acele foarte lungi, care datează şi el din 1977, de la construirea blocului. E al tuturor locatarilor, deci puţin şi al meu.
Pe balcon, radiocasetofonul Panasonic cumpărat de tata în 1981, cu ajutorul unei pile dintr-un “shop”, îşi aşteaptă casarea. În intervalul 1981-1996 a funcţionat aproape non stop (fiind închis numai pe timp de noapte). În 1996 am cumpărat alt radiocasetofon (încă nu se auzise de MP3), tot Panasonic, care funcţionează şi acum. Mai am casete, unele chiar din anii ’70, care se aud şi acum ca atunci (relativ bine pentru vechimea lor).
Mai am şi o agendă în care îmi notasem, acum 20 ani (1991) impresii de la aniversarea de 2 ani a postului de radio UniFan (devenit apoi UniPlus, apoi… nimic).
Şi tot 20 ani se vor împlini în august 2011 de la decesul tatălui meu.
În rest, ca toată lumea: bibelouri, pahare, vaze, mileuri, mobilă.
mai am si eu un peste,niste mileuri si ciucurei de agatat la cheia de la usa sifonierului.probabil la soacra mea in pod gasesc mai multe,dar e cam inghesuit si nu ma incumet.
[…] să vedem Revoluţia la TV. Nina Costea, a fost foarte activă atunci, după cum povesteăte în această postare. O invidiez pentru curajul […]